Ace brice si carice de prin aeroport

Iar m-au surprins americanii. In timp ce ma indreptam spre aeroport, ca de obicei vinerea, ma gandeam ca plictisitii de americani or sa stea pe la ei pe acasa. Nu or sa vina toti buluc astazi la aeroport. Ca ei sunt mai panicosi de fel. De unde. Ajung in aeroport sa imi iau beletu’ si cu toate ca sunt foarte multe, ghiseele U.S. Airways full. Coada ca la carne pe vremea lu’ ala micu’. Cum care ala micu’? Impuscatu’, de! Ceasca! Hai ca te-ai prins. Cum spuneam, coada. Lunga de te lua foamea si nu alta. Asa. Spuneam ca m-au surprins. Bai nene, pai de cand cu atentatele din 11 septembrie, toata lumea stie ca nu ai voie cu foarfecute, unghere, ace, brice si carice in bagajul de mana. Imi iau beletu’ si dau sa ma indrept spre terminalul respectiv de unde imi pleaca mie avionul. La intrarea in terminal, e treaba cu controlul si cu scanarea organelor. Fix pe culoarul de stateam eu la coada sa ma controlez, doua pustoaice de fo’ 200 de ani impreuna, au ramas blocate cu ala de te vamuieste controleaza. Ele suparate rau ca de ce le confisca trusa de manichiura si sticla de apa. Saracu angajat TSA (asa se numesc astia de te controleaza, am vazut eu pe ecuson 😉  ) le tot explica ca astea sunt regulile si nu are ce sa faca. Acum cinstit vorbind, o mamaica de 100 de ani si zbarcita ca doua smochine la un loc, chiar si sa fi fost antrenata de Mossad sau de Al-Qaeda, ce putea ea sa faca cu o unghera intr-un avion de 150 de persoane? In fine. Dupa ce am pierdut fo’ juma’ de ora sa fac check-in-ul, am mai stat inca 40 de minute dupa doua carcase ambulante, sau cum ar spune un amic, d’astea de in copilarie se jucau in Cretacicul superior, intru in fine in aeroport. Norocul meu ca intotdeauna ajung devreme.