1 Decembrie

Citeam prin ziarele romanesti de pe aici din Montreal cum ca ar veni 1 decembrie. Bun. Mai scria in Pagini Romanesti, asa se numeste fluturasu’, scuze, fituica, bai da ce-am ma*, ziarul na, ca in romanica se pregateste marea parada militara de 1 decembrie. Huh??? La ce dracu mai trebuie sa treaca asa-zisa armata romana cu „noutatile” ei militare de la pasopt(’48) ca oricum nu trebuie sa demonstram nimanui ca avem armata. Toti cei ce au nevoie sa stie tehnica militara ce o poseda frumoasa natiune, o au deja fotografiata, amprentata, indosariata si pusa la loc sigur. Numai ca banuiesc ca inainte de asta vor face si repetitii, nu? Adica, dupa ce ca se circula foarte bine in Bucuresti, daca mai si inchizi pt o zi sau doua Kiseleffu’ si inca doua trei strazi…immm, imi si imaginez ce placere va fi vineri pentru soferi. Revenind la subiect, chiar trebuie sa ne comportam ca un vechi raion sovietic sau ca o fosta republica sovieta socialista? Uite ca da. Acum sincer nu stiu daca Base’ are scris pe hartie ce trebuie sa faca, adica are scris…numai ca nu stiu de unde. O fi de la rasarit…? O fi de la varu’ Obama proaspat ales, nu pot ca sa stiu. In fine, uite ca am dat-o in politichie si chiar nu ma prea pricep la d’astea.

bai da ce-am ma* -dupa ce am scris aceasta expresie, mi-am adus aminte ca am citit-o la Retoric si mie ca imi cere drepturi de autor dupa aceea. (sper ca observi ca te tratez cu cel mai al dracu’ respect de care sunt in stare, da?)

Anunțuri

U.S. NAVY

Sunt in aeroport in Charlotte. Asteptandu-mi avionul ce avea sa ma duca spre casa, intra in vorba cu mine un marinar. Imbract in alb, na, era militar in US Navy. Adam Willkinson III, asta ii este numele. Adica era al trei-lea Adam din familie, ca asa il chema si pe tasu’ si pe bunicasu’. Omu’ era pentru prima oara cand venea acasa dupa 2 ani si jumatate de bantuit prin marile si oceanele lumii. Am ramas un pic surprins, cum adica nu ti-ai vazut casa in ultimii doi ani??? Avea o fetita de doi ani acasa, ce nu o intalnise niciodata pt ca atunci cand a plecat, sotia ii era insarcinata ( cred ca a vrut omul sa se asigure ca nu o sa-l insele nevasta si d-aia). Mi-a vorbit despre ce inseamna a fi un „marine”. Mi-a vorbit despre un patriotism ce probabil il facea si pe Adrian Paunescu, cel de pe vremea lu’ impuscatu’, sa tremure de oftica. Pur si simplu era mandru ca era soldat american.  Si nu era unul din ala cu o singura circumvolutiune, sa-l intelegi ca asta este cel mai de pret lucru pe lumea asta. Nu am inteles eu prea bine cum e cu chestia asta de mandrie si am dat sa schimb subiectul. Am intrebat cum este la „ei” in armata, sau in marina, oriunde. In afara faptului ca are un salariu de mizerie (1685$/luna) si ceva prime, depinde de obiective sau de razboi, dupa caz. In schimb cum s-a gandit guvernul american sa-i ajute pe soldatii ce dupa primul sau al doi-lea contract vor sa-si schimbe viata. Pot sa continue scoala, statul platindu-le taxele scolare pt colegiu si un procent in jur de 30% din universitate. Ii ajuta sa isi deschida afaceri, si normal pentru unii, isi deschid magazine de arme 🙂 , ca doar la asta se pricep, nu? In fine sa trecem peste guvernul american si sa continuam cu viata de zi cu zi in Navy. Dupa cate mi-a spus, o zi in Navy se imparte in doua parti. Somn si munca (antrenament). 6 ore de somn si 10 de antrenamente. Iar cele 6 ore de somn, nu sunt intotdeauna chiar 6 ore, ca cica au „repetitii” un fel de alarma 🙂 . Acum si antrenamentele cica sunt diferite depinde de „tarlaua” pe care esti. Omul era servant clasa doua, sectia lansator torpile 🙂 . In rest, vasele mari, au chiar sala de sport. Adica portavioanele, na, ca alea cica sunt cele mai mari. Inainte sa ne despartim, fiecare catre avionul lui, l-am intrebat daca se merita sacrificiul ce il face…Raspunsul lui m-a pus pe ganduri: „I know, maybe this time will be the last time when I will see my family, but my job it’s to serve my country!!!” Eu unul nu as face lucrul asta…