Diferente

Sportul in USA insemna cifre si nimic mai mult. Este o afacere. Atunci cand un manager de la un club (de fotbal, baschet, baseball sau hochei) se hotaraste sa achizitioneze un jucator, citeste statistica jucatorului de cand acesta a pus mana/piciorul/bata/crosa, pe minge/puc. Fiind o afacere, se iau in calcul cele mai mici detalii si amanunte ce pot influenta pozitiv sau negativ achizitionarea acestui obiect jucator.  Ce colegiu, universitate a terminat, cat a jucat in ultimii 20 de ani, ce mananca dimineata, cum s-a comportat cu ultimii antrenori, manageri pe la cluburile pe unde a fost. Pentru ca acest obiect jucator trebuie sa aduca profituri clubului, in ciuda salariilor exorbitante ce se practica in sportul profesionist american. De ce am spus ce am spus pana acum? Pai sa vedem distanta de cateva mii de ani lumina dintre managementul lor si al asa-ziselor cluburi din romanica. Circula pe net o manea de clip cu niste jucatori de fotbal de la un club din Bucuresti, ce canta „de bine” ar zice unii, despre rivala lor din campionat. Treaba fiecaruia ce face in timpul liber, atata timp cat ei sunt platiti sa demonstreze pe terenul de joc daca isi merita banii sau nu. Nu am fost surprins absolut deloc de decizia luata de asa-zisii manageri de la clubul ce se si autointituleaza cel mai profesionit club din romania. Adica niste oameni ce s-au descurcat sa faca foarte multi bani prin metodele „conventionale” din romanica, acum sunt manageri! Adica stiu ei ce inseamna managementul! 🙂 Iata decizia acestor „genii”. Au consultat gibonii suporterii in privinta deciziei de a-i da afara pe acesti jucatori ce au facutr de ras clubul!!! HUH??? Nu-i asa ca e frumoasa romanica chiar si cea sportiva? Uite aici declaratia gibonului sef investitorului.

Anunțuri

1 Decembrie

Citeam prin ziarele romanesti de pe aici din Montreal cum ca ar veni 1 decembrie. Bun. Mai scria in Pagini Romanesti, asa se numeste fluturasu’, scuze, fituica, bai da ce-am ma*, ziarul na, ca in romanica se pregateste marea parada militara de 1 decembrie. Huh??? La ce dracu mai trebuie sa treaca asa-zisa armata romana cu „noutatile” ei militare de la pasopt(’48) ca oricum nu trebuie sa demonstram nimanui ca avem armata. Toti cei ce au nevoie sa stie tehnica militara ce o poseda frumoasa natiune, o au deja fotografiata, amprentata, indosariata si pusa la loc sigur. Numai ca banuiesc ca inainte de asta vor face si repetitii, nu? Adica, dupa ce ca se circula foarte bine in Bucuresti, daca mai si inchizi pt o zi sau doua Kiseleffu’ si inca doua trei strazi…immm, imi si imaginez ce placere va fi vineri pentru soferi. Revenind la subiect, chiar trebuie sa ne comportam ca un vechi raion sovietic sau ca o fosta republica sovieta socialista? Uite ca da. Acum sincer nu stiu daca Base’ are scris pe hartie ce trebuie sa faca, adica are scris…numai ca nu stiu de unde. O fi de la rasarit…? O fi de la varu’ Obama proaspat ales, nu pot ca sa stiu. In fine, uite ca am dat-o in politichie si chiar nu ma prea pricep la d’astea.

bai da ce-am ma* -dupa ce am scris aceasta expresie, mi-am adus aminte ca am citit-o la Retoric si mie ca imi cere drepturi de autor dupa aceea. (sper ca observi ca te tratez cu cel mai al dracu’ respect de care sunt in stare, da?)

One night stand

Acest post este o intamplare nereusita….asta am aflat a doua zi. Adica acum. Nu este o falsa lipsa de modestie…si nu il tratati ca pe un pamflet. Vreau sa am circumstante atenuante…e scris la mahmureala.

E duminica dimineata, cel putin asa cred. Jaluzelele sunt inchise si abia se zareste lumina. Ce dimineata frate, e 2 in miezu’ zilei. Sunt cam ravasit. Mi-am deschis laptopul si incerc sa imi aduc aminte ce s-a intamplat aseara. Auuuu capu’…. e greu tare. Am incercat sa vad ce inseamna sa te distrezi precum americanii si cum sarbatoresc ei venirea week-end-ului. Aoleu ce ma doare capu’… si e greu… Stai sa iau o bere ca parca cui pe cui se scoate… aaaaahhhh, mult mai bine… Asa… bine ca m-am mai trezit, stiind ca nu am fost singur aseara, dar nu pot spune nici cu cine inca, cel putin stiu ca nu era de acelasi sex cu mine. Ogari si vulpi, asa se numeste barul unde imi aduc aminte de mine ultima oara. Inca mai vad dublu de la combinata alpina facuta aseara (adica bere, body tequila ceva whisky si terminat cu bere). Bai si nu imi sta in fire sa le fac mixer…ce dracu am avut aseara de m-a luat valu’ nici eu nu stiu…au ce doare capul….si parca e tot facut din beton…si eu vroiam sa ma duc astazi la pescuit 🙂 Incerc sa vad cum arata dar doarme si e cu fata-n perna. Sper sa nu ma sperii atunci cand voi realiza ca m-am culcat cu vreo mamaica de fo’ 65 de ani. Au capul… Hmmm, bine ca e alba, si cum era normal e blonda, nu foarte blonda…dar tot blonda, asta e. Asta imi aduce aminte de bancul cu „de ce cad repede blondele la pat; pai cui ii pasa?” Nu ma asteptam sa gasesc altceva la starea care o aveam si nici nu cred ca am dat-o pe spate cu „vrajeala” mea de limba engleza. Dupa piele nu pare a fi trecuta de 30…stai ca se misca…e bine ca e vie cel putin…auuu capul… pesemne ca eram rupt rau aseara… Nu arata rau la prima vedere… Hai ca se putea si mai rau tinand cont de circumstante… si zambeste, de fapt in mintea mea amestecata pare mai mult un rictus, ma stramb si eu, au capuuu’… ma rog am incercat o grimasa. Ma intreaba ce fac… ete scriu despre tine ca esti zambareata si semeni cu stiu eu cine, numai ca esti blonda. Ti-as face si-o poza dar mie ca-mi creste traficul pe blog… rade… ma roaga sa-i spun ceva frumos. „Traian Basescu” zic eu, gandindu-ma ca nu a auzit de el si incerc sa-i arat o poza cu marinelu’ undeva pe net. Moare de ras, ii spun ca inca mai este presedinte in romania…rade cu lacrimi, imi spune ca cu asa presedinte nu e de mirare ca am emigrat… Reusesc sa ingaim ceva si imi spune ca ea nu a uitat cum ma cheama, numai ca daca vreau sa imi spuna iar numele ei trebuie sa-i aduc cafea. Ete canci, nu mor de curiozitate. Pana la urma ii aduc o cafea… saraca dupa ce ia o gura ma intreaba daca vreau sa o omor. Pai bai nene, asta e cafea nu posirca aia de o beti voi 24 din 24 ce seamana mai degraba cu apa ruginita de vine pe teava dupa ce fac aia de la Apanova revizia. Na cafea, nu ai vrut tu cafea? Asta se numeste cafea, numai ca am uitat sa-i spun ca este speciala pentru mahmuri :). Deanna. Asa o cheama. Am scris ca sa nu uit. O intreb daca mai stie ce s-a intamplat aseara. Eu unul nu imi mai aduc aminte. Stau si ma intreb cum dracu’ am condus. Ce-i drept, barul este la nici o mila distanta de unde mi-au inchiriat cei de aici apartamentul. Bai si ce ma doare capul… In timp ce isi bea o tigara si fumeaza cafeaua sau ma rog invers, eu ma chinui sa nimeresc tastele laptop-ului. Ma intreaba ce mancam… mic dejun sau pranz, intreb. Ii fac un zoom la corpul dezbracat ce tocmai s-a dat jos din pat. Hmmm… daca acum mi se pare ok, aseara probabil ca arata divin. Isi ia celularul si suna la un chinezesc.  Intre timp, ma intreaba ce vreau sa mananc… ii spun ca o ciorba de potroace sau zeama de varza din butoi de la tata de pe balcon de la Bucale; face tata o zeama de varza, mama mama, pune si varza rosie in butoi si iese roze la culoare. Zici ca e Rose Of Cabernet de la Baron Herzog. Bai si e buna zeama aia de varza… te scoala de pe boala (vorba lu bunica). Spune ca sa ma grabesc ca asteapta ciuciunghezu la telefon. Ii spun ca daca nu imi aduce zeama de varza tot degeaba. Nu intra nimic la ora asta. Imi termin berea, asta intra. Simt cum curata toata instalatia… Da. E adevarat. Femeile cand sunt satisfacute, canta in timp ce fac dus. Citisem eu pe undeva ca daca ai chef sa canti trebuie sa fii bine dispus. Vorbesc de oameni normali, nu despre manelisti; aia canta doar cand ii doare prostia, adica mai mereu. Am luat o pauza. In tot acest timp si-a mancat mancarea de la ciuciunghez si ma intreaba daca o duc acasa. Prefer sa nu, dar nu vreau sa par marlan, chiar daca atunci cand merg se invarte totul. Pe drumul de intoarcere dau pe la alimentara asta a lor care e cat toate zilele si imi cumpar lamai. Multe lamai. Le storc pe toate si scot cam juma’ de kil de suc. Cred si eu, din 2 kile de lamai. Ma asez din nou in pat, auuu capuuu’… sper sa ma repar. Cel putin mi-a lasat cartea ei de vizita. Vegetez acum…doar e duminica. Sper sa ma repar.

Tara cu cei mai frumosi frustrati

Nu generalizez in acest post…dar voi, ce va simti-ti cu ca nucacapu’n perete, va rog sa va exprimati frustrarile, e tot ce v-a mai ramas.

Mi-ar fi placut sa traiesc in perioada interbelica. Cuvintele de astazi „onoare”, „respect” si buna crestere nu erau doar cuvinte. Acum sunt doar cuvinte de propaganda manelistica. Probabil ca perioada interbelica a fost etapa cea mai evoluata si cea mai bogata spiritual si social pentru societatea romaneasca… Tot citind si rasfoind blogosfera si cele doua ziare de sport din romanica (vina mea), as putea trage o concluzie: romania este o tara de frustrati. Nu am intalnit, inca, un dialog normal intre persoanele ce tin neaparat sa comenteze pe tema unui articol. Ca sunt 90% off-topic, asta nu ar fi o problema, ca se injura ca la usa cortului e chiar penibil. Nu am sa inteleg niciodata  de ce asa-zisii „ultrasi” ce platesc ca prostii biletul la meci sa manance bataie de la jandarmi fara macar sa stie cat este scorul. Ar fi o solutie sa le inchiriem o arena sa plateasca un pret destul de mare si sa se bata intre ei pana isi scot ficatii pe gura. Dar nu!, ei vor sa plateasca biletul la meci si sa se bata cu politia. Un adevarat fetis. Revenind, sa spunem ca „comentatorii” pe site-urile ziarelor de sport, sunt acesti indivizi ce inca nu li s-a intors neuronul acasa, din motive obiective, cat sa suporte si saracul neuron.  O alta categorie o reprezinta trepadusii ce se baga ca „chilotii in cur” (nu am gasit alta rima) peste tot. Ma indoiesc ca bolovanii ce urla pe stadioane ar putea avea opinii si despre altceva, tinand cont ca „folbalu’ e viata lor”. Oriunde incerci sa citesti ceva, acum avand si posibilitata sa-l anunti pe autor ca esti pro sau contra aducand argumente sau nu, nu mai ai loc de oligofrenii ce se apuca sa-si bage si sa-si scoata sa se comporte precum stiu ei mai bine, sau daca incearca sa fie educati de fatada, se multumesc cu a incepe sa debiteze adjective si epitete cu care probabil se saluta intre ei. E drept ca statul in fata calculatorului in momentul in care isi exprima frustrarile, ii apara de orice. Sunt zmeii zmeilor, ca de „si daca-l injur ce-mi poate face?”  Daca tot suntem o natie dispusa dialogului, cu siguranta am fi campioni olimpici, mondiali si europeni la sportul „sa discutam despre nimic” si la „a spune chiar nimic”, de ce nu se strang, sa zicem, cateva sute de mii de oameni sa incerce sa schimbe ceva in viata lor? Zic si eu, dar pentru asta iti trebuie coaie curaj…ori nu orice latrator mai si musca.