Montreal, taramul fagaduintei

Stiu, cam pompos titlul. Probabil ca am mai scris despre Montreal. Sunt in aeroport in Charlotte (iar), si ma gandesc ca peste 3 ore voi fi acasa. Acasa pentru mine inseamna Montreal. Venind dintr-o tara unde civilizatia societatii este probabil la cateva zeci de ani distanta de o asa zisa societate normala, am inceput sa descopar aici, acasa, o lume noua. E drept ca o societate civilizata inseamna istorie, traditie, cultura etc…Istoria aici este inca tanara, are doar 500 de ani, doar este Lumea Noua, nu? Cu toate ca sunt adoptat de acest oras de doar doi ani de zile, ma simt acasa. Cand spun acasa, inseamna o accelerare a pulsului cardiac, un sentiment placut ce iti inunda toate simturile.  Simt deja mirosul St. Laurent-ului, vad deja St. Catherine-ul plin de oameni zambitori iesiti la „serata” vorbind in toate limbile posibile, mirosul crepelor (clatite) cu ciocolata de langa Eaton Centre, mirosul shaormei de la Basha, si galagia din Irish Pub-ul de pe Bishop Avenue, unde mereu toti de acolo iti sunt cunoscuti vechi, chiar daca este prima oara cand mergi acolo. Daca vrei arta, aici este la ea acasa, cu cele putin peste 50 de muzee, din care pana acum nu am apucat sa vad decat 4, dar voi avea timp in viata asta sa vad si restul; cu cele peste 25 de teatre si cele 100 cinematografe. De cele un pic peste 300 de zile de festivaluri pe an… Nu am sa ma apuc acum sa fac turul turistic al Montrealului, sunt mii de pliante si de brosuri care se ocupa cu asa ceva. Vreau doar sa spun ca simt ca o sa ajung acasa si asta ma face sa ma simt bine. Tu cum te simti cand ajungi acasa?

Unde duce invidia…

Tot bantuind prin blogurile din romanica, am dat de un specimen ce reprezinta cu succes una dintre  genele romanesti. INVIDIA!!!  Daca vreti sa vedeti despre ce este vorba il gasiti aici. In ultimele 20 de posturi (cred, nu am avut timp destul sa-l pierd cu cretinisme) scrie despre un alt blogger cum ca ar face si ar drege. Motivul? Va aduceti aminte de zicala cu capra vecinului? Acest lucru reflecta ca intotdeauna romanul a fost in stare de orice ca sa-i dea in cap aproapelui pentru un ban de arama indoit. Exemplele in istorie sunt nenumarate. Respectivul M, e deja mult ca i-am dat initiala numelui, aduce acuzatii colegului de „state-of-the-art publishing platform ” (asa cum se autodenumeste WordPress), cum ca e „cumparat” de diversi. Dar asta nu mai este o acuzatie in romanica de azi. Toata lumea cumpara pe toata lumea, spaga si mita primeaza si sunt mult mai valoaroase pilele decat cunostiintele. Avand aceste date despre societatea romaneasca, respectivul M, aducand injurii unei alte persoane, neavand alt motiv decat invidia, demonstreaza ca face parte dintr-o societate ce nu se va face bine niciodata.