Lupul cel rau…

Nu ma asteptam sa se intample asa ceva. Este a cincea oara cand vin in Trois Riviers cu job-ul. Treaba mea fiind sa cresc productivitatea muncii atat cantitativ cat si calitativ. In urma rezultatelor neasteptat de bune avute in State, ma asteptam ca aici sa fie floare la ureche. Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la mall 😀 , am reusit sa imi pun toata lumea in cap. Drept urmare, dupa sedinta de marti avuta cu nea manageru’ de operatiuni, adicatelea seful meu direct, si soldata cu doar 12 concedieri, nu ma mai uraste nimeni. Poate un pic Plant Managerul de aici, dar o sa-i treaca. Asa mult mi-a placut fata lui cand seful meu i-a spus: „trebuie sa aducem oameni noi”. Tinea asa mult la columbienii lui (despre columbieni este vorba, pe ei trebuia sa-i trainuiesc si ceva quebecosi) ii trata ca pe copiii lui. Acum se pare ca au devenit orfani de tata 🙂 . Imi place sa cred ca nu sunt chiar „lupul cel rau”, dar avem niste standarde si niste indici de productie. Atata timp cat putem schimba ceva, de ce sa nu o  facem? Numai ca lumea nu prea gandeste pe aici la fel. Va trebui sa ma obisnuiesc…sau sa-i obisnuiesc 😀 .

25…

Atatea zile au trecut de cand m-am lasat de fumat. Spre surprinderea mea, am gasit aici http://allencarr.com/central/, un nene care iti ia 490$ daca te duci la el la seminar si te invata cum sa te lasi de fumat. Daca chiar face bani din asta, pai cei care inca fumeaza si ii cer ajutorul si nu se lasa, ar trebui sa se gandeasca la frumosul lucru care ti se poate intampla ca fumator…CANCERUL!!! Este drept ca atunci cand am renuntat m-am gandit ca sunt un model foarte prost pt fetitele mele, si in al doilea rand… e asa frumoasa viata asta, incat nu vreau sa o mi-o curmez asa repede. Tinand cont ca am fumat cam 22 de ani, sunt sigur ca am batut deja cateva cuie la „costumul de fag, pal, paltin” sau din ce dracu s-or face cosciugele. Dar ma simt deja super bine si sunt ferm convins ca am facut cel mai bun lucru pe anul acesta.

Intrebari fara raspuns…

Ma incearca niste sentimente stranii…nu am devenit eu acum mai profund si nu o sa scot chestii din ” putul gandirii”. L-am ascultat pe Tudot Chirila acum ceva timp si a trebuit sa ii dau dreptate. De cand sunt aici am auzit numai despre divorturi in asa zisa „comunitate romaneasca”. Oare am uitat sa iubim? Poate ca nu, sau cel putin in cazul meu stiu ca nu este asa. Iubirile se consuma prea repede, devenim niste „professionals” cu zi ce trece. Acea scanteie ce pe ai nostrii i-au tinut o viata intrega unul langa celalalt, la noi dureaza cat viata unui bat de chibrit. Daca incerci sa fii romantic lumea te eticheteaza (fatalau, muieratic si probabil ca sunt o multime, dar nu imi aduc aminte acum si nici nu am chef sa stau sa le gasesc). Este mai importanta cariera sau ce dracu om face noi toata ziua la servici decat sa spui cat mai des te iubesc si sa arati ca cea/cel de langa tine este aerul de care ai nevoie sa supravietuiesti, este apa vie ce te tine in viata… Poate chiar sunt melancolic acum, dar…nu inteleg de ce trebuie sa iubim la fel cum scriem mail-urile. Oare de vina sa fie tehnologia? Ma cam indoiesc si totusi poate fi o explicatie. Oare de ce iubim la foc automat? Simtim nevoia de iubire doar ca sa ne tina in viata precum mancarea? Cam multe intrebari fara raspuns…

Despre ei…

Scriam zilele trecute despre dusmani…mai stiti vorba aceea: pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti. Deunazi am avut o sedinta. Si ca de fiecare data cand „bossu” zice ca e de sedinta nu e de bine. Ordinea de zi,  si cand deodata, iaca ca exista probleme de comunicare intre departamentul de training ce cu onoare il conduc si supervisori!!! Haida de zic, careva dintra imbecilii de quebecosi s-a plans ca o femeie la sefu’. Bun, sa punem cartile pe masa. Imbecilu’ cu pricina, ii cam disparuse elanul cand i-am pus rezultatele de productie pe masa. Este cel mai „worst case scenario” dupa cum zice amicul meu afghan, sa ai un sef incapabil si subalternii sub limita legala a prostiei. Dupa suturile in fund pe care si le-a luat, vine la mine ca un barbat fara „oo”, si incearca sa isi ceara scuze ca nu trebuia sa se ajunga pana la seful al mare cu raportul intermediar de productie, ca este slujba lui in joc…la un moment dat am crezut ca ma confunda cu apa calda si ma crede cumva de varsta lui fiica-mea. Venise cu jalba in protp ca ar fi bine sa o punem de un brainstorming sa ridicam nivelul de productivitate si alte abureli din astea.  Stau si ma intreb cateodata, de ce D-zeu nu ne-a facut sa suferim atunci cand suntem prosti? Tind sa cred ca daca prostia ar durea astia ar fi intinsi toata ziua pe jos de durere

Dusmanii…

Dusmanii sunt buni, pentru ei te scoli de dimineata. Fara dusmani nu ai viata, pentru ca ei te invata cum sa lupti, cum sa nu piezi. Fara dusmani nu castigi. De la cine sa castigi, daca nu de la dusmani? Ce poate fi mai frumos  decat sa demonstrezi unuia ce te uraste ca ai de castigat de pe urma lui? Razboiul nu este o afacere.