Acasa

Da. In sfarsit stau mai mult de 3 zile acasa. Cum nu prea sunt obisnuit sa stau asa mult, am hotarat sa dorm. Sa spun ca dupa 16 ore de somn, m-am trezit mai obosit decat daca as fi muncit un an de zile fara pauza? Neahhh. Acum gata si cu dormitu’. Tot cu acelasi gust amar m-am trezit. Asta dupa ce am primit cado’ de la imparatie o sticla de vin „Chateau de Abzac”  din 2005, si o felicitare de Craciun. Banuiesc ca a fost parte din profitul firmei, ce i-am bagat fo’ 2 meleoane de $ profit anu’ asta. Se poate. Na ca ma simt frustrat. Asa e cand lucrezi cu frantuzii. Eiii, ce imi bat eu capul. Noi sa fim sanatosi ca „belele curge”, cum ar spune tata. Na, ca am vrut sa scriu ceva inaltator despre caldura caminului si de bucuria de a sta acasa si mi-a iesit nimic. E clar ca e de la somn. Ma duc sa dorm ca inca sunt restant la capitolul asta.

Montreal, taramul fagaduintei

Stiu, cam pompos titlul. Probabil ca am mai scris despre Montreal. Sunt in aeroport in Charlotte (iar), si ma gandesc ca peste 3 ore voi fi acasa. Acasa pentru mine inseamna Montreal. Venind dintr-o tara unde civilizatia societatii este probabil la cateva zeci de ani distanta de o asa zisa societate normala, am inceput sa descopar aici, acasa, o lume noua. E drept ca o societate civilizata inseamna istorie, traditie, cultura etc…Istoria aici este inca tanara, are doar 500 de ani, doar este Lumea Noua, nu? Cu toate ca sunt adoptat de acest oras de doar doi ani de zile, ma simt acasa. Cand spun acasa, inseamna o accelerare a pulsului cardiac, un sentiment placut ce iti inunda toate simturile.  Simt deja mirosul St. Laurent-ului, vad deja St. Catherine-ul plin de oameni zambitori iesiti la „serata” vorbind in toate limbile posibile, mirosul crepelor (clatite) cu ciocolata de langa Eaton Centre, mirosul shaormei de la Basha, si galagia din Irish Pub-ul de pe Bishop Avenue, unde mereu toti de acolo iti sunt cunoscuti vechi, chiar daca este prima oara cand mergi acolo. Daca vrei arta, aici este la ea acasa, cu cele putin peste 50 de muzee, din care pana acum nu am apucat sa vad decat 4, dar voi avea timp in viata asta sa vad si restul; cu cele peste 25 de teatre si cele 100 cinematografe. De cele un pic peste 300 de zile de festivaluri pe an… Nu am sa ma apuc acum sa fac turul turistic al Montrealului, sunt mii de pliante si de brosuri care se ocupa cu asa ceva. Vreau doar sa spun ca simt ca o sa ajung acasa si asta ma face sa ma simt bine. Tu cum te simti cand ajungi acasa?