Fara titlu…

De putine ori mi-am pus sufletul pe tava…mai ales aici. Dar acum il voi pune, iar sau pentru prima data. Nu am cautat sa vad statistica. Ma simt cam ceva de genul asta:

Aseara am avut discutia cu piticele, cea in care le anuntam , eu impreuna cu mamica lor, ca ne vom desparti. Simplu nu a fost. Pentru a doua oara in viata mea am simtit ca se rupe ceva in mine…nu stiu cum sa descriu, dar a fost cumplit. Am reusit sa adorm, undeva pe la 3 dimineata. Astazi, crezand ca au uitat, dupa ce le-am luat de la scoala am ajuns acasa si am inceput sa ne harjonim, ca de obicei. Dupa 10 minute, Catalina ma intreaba : „O sa ne mai gadilam si cand o sa venim la tine acasa?”. Asta a fost prima oara cand m-a adus cu picioarele pe pamant. A doua oara, tot rugandu-ma de ea sa manance, imi spune: ” Cum crezi tati ca pot sa mananc, cand eu ma gandesc numai la faptul ca pleci?” Iar inainte de culcare, cireasa de pe tort, ma intreaba: „Nu o sa ne mai poti pupa in fiecare seara si sa ne spui noapte buna…dar nu-i nimic, o sa ne spui in week-end, cand o sa dormim la tine!”

Ceva comentarii? Cam asa ma simt acum.

Pijamaua

Am fost surprins sa observ ca barbatii din ziua de astazi mai poarta pijamale. Din motive tehnico-tactice ce nu le inteleg, am ajuns sa am un coleg de camera columbian. Cum in momentul de fata nu sunt decat 10 columbieni din echipa de 11 trimisa sa „dea cu sapa” pe la Quebec City, ma simt cumva in inferioritate. Dar sa revenim la articolul vestimentar. De obicei te schimbi in pijama atunci cand iesi din dus si te bagi in pat. Sau macar asa am fost eu invatat, sa nu zic educat, ca apoi ma ia lumea-n baza ca ma dau manierat si alte sinonime d’astea. In jur de ora 8, „vecinul” de la 9 (camera 9) vine la amicul lui, amic ce de astazi imparte aceeasi camera dubla cu mine, intr-o pijama demodata (se poate spune despre o pijama ca este demodata? ca eu nu prea le am cu fashionu’ ). Nimic rau, asa doarme omul, probabil ca pantalonii largi sub burta sunt mai comfortabili decat o pereche de boxeri. Dar ce te faci cand vrei sa te intorci si coltul de la camasa se prinde sub tine si nu te poti fatai in liniste? Ce te faci cand panatalonii se „sucalesc” pana la genunchi si cusatura iti intra in…? Ma rog, erau cateva amintiri de pe vremea cand am purtat si eu asa ceva, dar mi-a trecut. Surpriza a fost cand l-am vazut pe al meu roommate, in doua pijamale. Adica probabil ca el are doua, si acum incerca sa mai alterneze camasile cu pantalonii. Frumoase culori de altfel, un maron putred si un albastru tern ce se potriveau de minune cu draperiile si cuvertura de pe pat. Facand abstractie ca sunt si eu pe acolo, au inceput sa vorbeasca in spaniola despre prima lor zi de luni la noul loc de munca…si amandoi erau imbracati in pijamale!!! Dupa ce au tratat subiectul cu tema data, bineinteles ca nu m-am putut stapani si i-am intrebat de ce poarta asemenea hidosenii. Eu am o problema cu „de ce”, trebuie sa stiu eu motive, sa aflu argumente si de aceea intreb tot timpul. La care ei, luand o mina de puritani deranjati, incearca sa imi explice cum ca o femeie apreciaza mai mult un barbat in pijama decat unul in boxeri. Sa mai explic uimirea mea? Dude!!! Suntem intr-un hotel unde nu ai bar la parter sa te duci sa agati  femei, barbati, transexuali sau ma rog, fiecare cu gusturile lor. Deci de ce ai purta hidosenia asta cand in camera sunt 28 de grade? E inutil sa ma spun ca de obicei columbienii nu fac nimic pentru ei pentru a se simti bine, o fac pentru a da de inteles celorlalti, chiar daca sunt columbieni, ca ei sunt mai ceva ca miezul din Fanta. Nu sunt prea departe de snobismul ce caracterizeaza romanul, poate de aceea m-am obisnuit destul de repede cu ei. Inteleg sa te imbraci cu o pijama (boxeri si un tricou) daca mergi la o petrecere in pijamale, dar si acolo de obicei vii imbracat in pijama ca sa ai ce da jos, mai des in cazul femeilor…cred. Ce nu inteleg eu, DE CE un barbat mai poarta asa ceva in zilele noastre?

In asteptarea minunii II

Am asteptat de mi-a venit acru… Nu s-a intamplat nimic. S-a dus dracu’ de minune. Saptamana trecuta, cum munceam eu asa cu drag si spor, cotrobaind prin curtile oamenilor dupa stalpi 😀 (asta mi-e job-ul, nu am ce sa fac) m-au … intepat muscat, (cum se zice ma cand te ataca paianjenii?) f…t niste paianjeni, na. Fo’ 3 la numar in decurs de vreo jumatate de ora. Acum, stiind eu ca daca te inteapa sau musca un paianjen (sau ce pana mea fac ei atunci cand te „invenineaza”) te transformi intr-un erou cu costum mulat si te apuci sa faci bine omenirii, asteptam ca sa inceapa transformarea. Mi-am lasat si barba, ca am zis ca deh!, paianjenii sunt parosi, deci am actionat in consecinta. Exersam in fata oglinzii momentul cand am sa arunc cu plasa lipicioasa in toate partile… Da de unde. In afara de 3 umflaturi pe mana, nu s-a intamplat nimic. Si ce asteptam eu sa ma apuc sa zbor din cladire-n cladire atarnat de un fir de matase…cum ma vedeam eu salvand femei atacate de mojici si de talhari, cum apaream eu la stiri ca eroul din poveste, cum numele meu era pe buzele tuturor…cum…, hai ca m-a luat valul rau. Probabil ca am inceput sa o iau pe aratura de cand m-am lasat de fumat. Ce sa mai incoace si-ncolo, ma asteptam sa ma transform in cel putin 2 Spidermeni deodata. Ca la greutatea mea unul singur nu ar fi fost de ajuns. Acum sincer, mai bine ca nu s-a intamplat nimic. Iti dai seama cum as fi aratat cu tricoul ala mulat pe burta!? Nici nu stiu daca gaseam masura mea, si cu ditamai curu’ in pantalonii aia cu vedere la glezna…nu stiu daca mai dadeam muierile pe spate cu fizicul meu. Acum nu mai sper la nimic, chiar si umflaturile au disparut… Asta e, nu oricine e facut sa devina erou…