Relaxarea neuronului

Deci…de la un timp ma cam fute doare grija de soarta romanilor (din romanica), de soarta societatii (tot de acolo), m-am mai trezit si comentand pe alte bloage cu si despre politicieni. Nu eram eu un cititor fidea de ziare, doar cele sportive, da pe site-urile ziarelor de sport mai erau aruncate si stiri despre una despre alta. Bai frate, eu am plecat de acolo tocmai din aceste motive; de ce p….mea (a se citi pusca) imi mai bat eu capul cu chestiile astea? Sincer, nu eram eu foarte afectat, numai ca stiind ca minunatiile mele inca mai sunt in romanica, si „observand” de afara (pfoa’ ce nuca in perete am pus aici) ma stresa un pic sa stiu ca tara aia nu se va face bine niciodata. In concluzie, inversunarea mea o sa se disimuleze treptat, si in loc sa imi pun neuronul sa framante niste ganduri negre si niscai stimuli nervosi, mai bine il indop. Gasesc eu cu ce, numai ce mi-am cumparat fo’ 5 carti astazi. Am gasit si „Love in the time of cholera” a lui Marquez, care cica ar suna mai bine in engleza. Ca asa-i cu traducerile, cele bune nu sunt exacte si cele exacte nu sunt traduceri. Cu toate ca acum fo’ 8-9 ani cand am citit-o prima oara, am pus-o in primele 10 carti bune ce le-am citit. Am sa o recitesc sa vad daca e adevarata zicala cu traducerile.

Anunțuri

Cica romanii ar scapa de vize pentru SUA!!! Mai bine nu!

Am citit aici, cum ca americanii ar scapa romanii de vize. Sper sa fie o gluma. Adica ma refer la cetatenii romani… In cazul in care aceasta idee va fi pusa in practica…frati romani, vreau sa va anunt ca o sa fiti tara cu cea mai mica rata a infractionalitatii din lume! 🙂 In mod sigur, americanii ii vor astepta pe toti shutzii si ciorditorii cu paine si sare, sau nu, mai bine cu burgheri si cu cola si cu un imens covor rosu pe orice aeroport din USA unde vor dori ei sa se aterizeze. Probabil ca ignorantii de americani nu sunt la curent cu ce s-a intamplat in Europa in ultimii 20 de ani. Cum ar fi mafia romana din Spania, coloniile de gipsytani din Italia, retelele de asa-zisi cersetori din Franta si lista poate continua. Nu generalizez, ma refer strict la cei ce se cred mai „jmekeri” si la cei ce calca chiar pe cadavre (mama ce bacovian suna) sa isi atinga scopul. Ii stiti: bisnitarii, jmekerii, barbugii, cocalarii, lingurarii, caramidarii, caldararii si lista continua. Nu, nu am sa ma iau de lautari, sau de rapsozi ce inca incearca sa isi pastreze obiceiurile si mai ales muzica. Vorbind de lautari, as vrea sa fiu bine inteles…LĂUTÁR ~i m. 1) Muzicant care cântă la lăută. 2) Muzicant popular care cântă la un instrument cu coarde sau la orice instrument din componenţa unui taraf,  comform DEX online. Deci nu de „new age-ul” manelist vorbesc aici. In concluzie, sper ca „agenturili straine, in speta siaie-iu si febeiu” si-au facut temele si vor dori in continuare ca romanii sa fie dependenti de viza in cazul in care vor sa strabata oceanul, asta fiind valabil si pentru Canada.

Viata in (jungla) romania

Ma surprinde atitudinea romanului…e drept, nu traiesc in romania, dar mai „rasfoiesc” ziare, ceva buletine de stiri, ceva prieteni si multe bloguri. Oare de ce romanul se comporta ca un animal in trafic, sare la bataie, ameninta, incalca REGULI? De unde instinctul asta animalic de a-ti bate aproapele ce traieste in aceleasi conditii ca si tine? E drept viata nu-i usoara in romania (de aceea am si plecat 🙂 ), dar de ce romanii nu isi indreapta furia catre liderii jegosii ce conduc tara? Sa fie oare romanul cea mai slaba natie? Prefera sa invinga un amarat si sa se bucure o zi, decat sa incerce sa vindece un sistem si sa beneficieze o viata? Din pacate, DA!

Despre un campion si despre un profitor

Am urmarit meciul lui Lucian Bute. Si-a aparat centura, chinuit, dar la sfarsit a fost declarat invingator. A castigat 11 reprize si jumatate din 12. Chinul campionului roman, a fost cumplit in ultimele trei saptamani. Regimul alimentar drastic la care a fost supus sa „intre in categorie”, l-a slabit si asta sa vazut in partea a doua a meciului. Merita laudat si aduse elogii la adresa campionului roman. Este vorba totusi de un campion mondial. Dar…normal ca trebuia sa fie si un profitor pe langa, un atarnache, un jegos, un pupincurist care isi atribuie parte dintr-un succes la care nici macar nu trebuia sa ia parte. Spun asta pentru ca a venit la Montreal pe banii federatiei romane de box doar sa „dea bine”. Un tigan, pur si simplu. Despre cine este vorba??? Despre rudel obreja. In baza protocoalelor la aceste gale, boxerii trebuie sa spuna cateva cuvinte publicului si apoi sa acorde un scurt interviu postului de televiziune ce transmite evenimentul. Cu toate ca este nu stiu ce director pe la federatia internationala de box, Rudarel asta tot tragea de saracu’ Bute sa vorbeasca  la telefon in romania, asta inainte ca Lucian sa apuce sa se conformeze regulilor show-ului. Bietul Bute abia se tinea pe picioare, asta din cauza finalului de meci ce l-a gasit pe jos, si nea Rudarel il tragea intr-un colt sa vorbeasca la telefon in Romania. Moment in care Lucian s-a revoltat si i-a spus sa il lase in pace. Rudarel nu s-a lasat si s-a tinut de Lucian ca un caine pricajit bagandu-se in fata la toate pozele, agitandu-se, ridicand mainile in aer ca si cand el ar fi contribuit la aceasta victorie. Bucuria triumfului lui Lucian, din pacate a avut o mica pata de culoare tiganeasca din partea acestui libidinos.

De ce a trebuit sa intru in biserica?

Sunt un inversunat al bisericii. Am credinta mea in Cel de Sus, dar nu frecventez bisericile precum „romanasii” de prin Canada, doar din motivul de a fi vazuti la biserica. Dupa slujba, ca in datina romaneasca se apuca sa barfeasca, normal, pe cei ce nu au venit. Unde mai pui ca nu suport preotii, pentru simplu motiv ca nu sunt mai presus cu nimic decat orice alt roman; si ei iau spaga, dau spaga, mai pune o vorba buna su rea dupa caz. Dar sa-i lasam in plata Domnului, cum ar spune bunicu’, fie-i tarana usoara. M-am surprins astazi, parcand in fata unei biserici, si mai rau, am intrat inauntru si am vorbit cu preotul ce „pastorea”  acea biserica. O biserica penticostala, cum de altfel sunt foarte multe aici in state. Venisem sa ma rog la Dumnezeu, sa imi aduca copii mai repede acasa. Ma simt pustiit fara fetitele mele dragi. Stiu, as fi putut face lucrul acesta oriunde, dar pur si simplu am fost in biserica. Nu am un raspuns pentru ce mi s-a intamplat si ma consideram a fi un cerebral si destul de sigur pe mine. De ce a trebuit sa intru in biserica? Dialogul cu preotul am sa-l pun data viitoare, acum pur si simplu caut raspunsuri.

Probleme existentiale II

Sanatate multa lu’ domnu’ Gugal si fericiti ce-i saraci cu duhul…sau ce mai cauta romanu’ atunci cand nu are ce face

  • actor Paraschiv 51- nu, nu sunt eu, dar eu stiu pe unde o fi umblat ‘al batran?
  • probleme existentiale 3 – acum fiecare cu ale lui, tu de ce vrei sa aflii?
  • muri Catalin 3 – muri sau nuri? ca sa stiu ce sa zic…
  • canisi 1- e cainii aia cu carlionti 😉
  • costume pt ginerica 1 – vezi ca au la funerare…ca si asa te imbraci o singura data cu el
  • costume de ginerica 1 – pentru, de, e acelasi lucru si tot acolo le gasesti
  • restaurantul catalin – frate inca nu e gata, dar pt tine va fi interzis
  • most beutiful women 2008 1 – ceva la care nu ai sa ajungi in veci
  • fotomodele in extaz actori 1 – nu mai bine ti-ai face temele la mate?
  • semnificatie culoare portocaliu musulman – e la fel ca semnificatia PDL-ului in alegeri
  • probleme existentiale pentru barbati – prostata, burta, iti pute gura…d-astea
  • ziceri celebre despre mancare – eu stiam ca gatitul este o poezie, nu ca ar „ziceri” lumea ceva de ea
  • comversatii cu prieteni din lume – nu mai bine vorbesti tu cu profa de romana?
  • defectul tuturor oamenilor este ca astea – ce ziceai? toti oamenii este defecti?
  • „fotomodele in extaz” 1 – pai daca ele sunt in extaz…pe tine cu ce te mai ajuta? poate doar cu tigara de dupa
  • fotomodele in extaz free 1 – adica nu ai bani nici de tigari si visezi la fotomodele?
  • actorii din fotomodele in extaz 1 – mai omule!!! hotaraste-te! esti bisexual?
  • m-am culcat cu o negresa 1 – wow!!! si vrei sa vezi reactii adverse?
  • restaurant romanesc montreal 1- unul foarte prost, mai bine mananci acasa
  • „m-am saturat de emigranti” 1- si ei s-au saturat de tine, stai linistit
  • cum sa incepi o relatie 1 – depinde, daca te-ai sturat de manutele tale dragi, esti pe drumul cel bun
  • cum are d-zeu grija de noi 1- dormi linistit, ca si FNI-ul
  • ziua fututa a lui nils 1 – nu stiu frate, cauta pe la suedezi, danezi ca aia e cu Nils
  • frica de a muri 1 – o frica normala, se trateaza cu optimism
  • povestea tarfelor 1 – Povestea tarfelor mele, Gabriel Garcia Marquez, dar ma indoiesc ca asta cautai…
  • fete dezbracate 1- offf….marsh la lectii!!!

Montreal, taramul fagaduintei

Stiu, cam pompos titlul. Probabil ca am mai scris despre Montreal. Sunt in aeroport in Charlotte (iar), si ma gandesc ca peste 3 ore voi fi acasa. Acasa pentru mine inseamna Montreal. Venind dintr-o tara unde civilizatia societatii este probabil la cateva zeci de ani distanta de o asa zisa societate normala, am inceput sa descopar aici, acasa, o lume noua. E drept ca o societate civilizata inseamna istorie, traditie, cultura etc…Istoria aici este inca tanara, are doar 500 de ani, doar este Lumea Noua, nu? Cu toate ca sunt adoptat de acest oras de doar doi ani de zile, ma simt acasa. Cand spun acasa, inseamna o accelerare a pulsului cardiac, un sentiment placut ce iti inunda toate simturile.  Simt deja mirosul St. Laurent-ului, vad deja St. Catherine-ul plin de oameni zambitori iesiti la „serata” vorbind in toate limbile posibile, mirosul crepelor (clatite) cu ciocolata de langa Eaton Centre, mirosul shaormei de la Basha, si galagia din Irish Pub-ul de pe Bishop Avenue, unde mereu toti de acolo iti sunt cunoscuti vechi, chiar daca este prima oara cand mergi acolo. Daca vrei arta, aici este la ea acasa, cu cele putin peste 50 de muzee, din care pana acum nu am apucat sa vad decat 4, dar voi avea timp in viata asta sa vad si restul; cu cele peste 25 de teatre si cele 100 cinematografe. De cele un pic peste 300 de zile de festivaluri pe an… Nu am sa ma apuc acum sa fac turul turistic al Montrealului, sunt mii de pliante si de brosuri care se ocupa cu asa ceva. Vreau doar sa spun ca simt ca o sa ajung acasa si asta ma face sa ma simt bine. Tu cum te simti cand ajungi acasa?