Emotii

Ma uit la fotbal de vreo 30 de ani. Am si jucat fo’  16 ani. Acum vad cel putin un meci pe zi, nu conteaza ca il vad pe net la servici sau la tv acasa. Cand eram pusti aveam emotii mari inaintea unui meci de-al meu sau de-al echipei favorite. Acum peste ani ma uit cu un ochi critic…de, mai imbatraneste omul. Asta nu inseamna ca se mai si desteapta. In ultimii 3 ani, au fost doar cateva meciuri ce m-au facut sa tresar si sa simt o licarire de emotie. Acum cu doua ore inaintea unui meci de fotbal, probabil din cel mai corupt campionat de fotbal din lume, simt cum imi transpira mainile. Daca nu m-as fi lasat de fumat acum cateva luni, probabil ca sudam cateva tigari pana acum de nerabdare. Asa, mananc un mar, cica e mai sanatos decat o tigara. Semn ca am emotii si sunt nerabdator sa vad asa zisul derby al campionatului. Iote ca mi-am pus si emotiile pe bloaga.

LE:

O fasaiala. Dupa prima repriza am iesit cu piticele in parc. Bucuria copiilor mei a fost mult mai emotionanta.

Scenariu pentru microbisti

Arestul IGP. Patronul unei echipe de fotbal ce pretinde ca joaca fotbal, se uita la televizorul Telecolor cu diagonala de 45cm. Imaginea este cam proasta, mai proasta decat din loja. Anturajul este de seama. Gigi Buldog anchetat pentru viol si talharie. Vali Barbut cu o „coada” de 4 ani este anchetat pentru lovitura cauzatoare de moarte. Marian Uratu, anchetat pentru crima. Restul de 7 sunt doar infractori. Echipa „Neinfricatului”  joaca in deplasare cu o echipa ce se bate pentru evitarea retrogradarii. Incepe meciul si o data cu el comentariile. Primul se baga in seama Barbut:

-Bre nea patroane, astia nu joaca nimic. Zici ca da in minge cum da guvernul legi pentru populatie, numa’  in dusmanie.

-Sa mor io, se baga in seama si Gigi, daca facem echipa la facultate la Rahova, ii batem de ii ascultam cu urechea pe ciurucurile astea. Nea patroane, da-i bre afara si cumpara jucatori tineri. D’aia de vrea sa se afirme. Aia e sprintari si le e foame de bani tot timpul. Nu ca astia; astia intra pe teren, fuge de minge ca piturca de forbal, da in ea sa scape si dupa meci se duce sa ceara banii. Niste ghertoi.

– Pai ce sa fac ma’  baieti? Hai ca va simt ca fratii mei acum. Ca doar suferim impreuna. Am incercat cu o gramada de antrenori. Cu Protasov echipa juca super bine, numai ca rusu’  nu vroia sa ma asculte si sa imi faca pe plac, nici nu vorbea romaneste. Unde mai pui ca nu avea nici sapca. L-am adus pe Oli, fratele meu, si m-a facut fericit. Dupa aia ne-am certat ca io vroiam sa joace ala si ala si Oli nu vroia. Pai pe banii mei fac ce vreau eu, nu?

-Asa-i nea Patroane, spuse intr-un cor adunatura de microbisti de ocazie.

-Dupa Oli, l-am adus pe Hagi. Vroiam sa iau Liga Campionilor cu el. Toata lumea regele in sus, regele in sus…numai eu am strigat ca regele de fapt nu stie sa antreneze de mi-am pus ultrasii in cap. Ca sa ma impac cu gibonii, le-am adus simbolul. Frectie de antrenor. Io nu vroiam sa-l dau afara ca ma certam iar cu aia, asa ca si-a dat demisia. L-am adus pe gluma aia de Dorinel, echipa numai juca nimic. L-am dat afara. L-am pus iar pe simbolul peluzei. Uite, suntem pe 7 si am ajuns si ciuca batailor. Nu mai stiu ce sa fac. Ba ce imi lipseste  o oaie acum…O mai mulgeam un pic, o mai mangaiam…imi mai alina suferinta…

Diferente

Sportul in USA insemna cifre si nimic mai mult. Este o afacere. Atunci cand un manager de la un club (de fotbal, baschet, baseball sau hochei) se hotaraste sa achizitioneze un jucator, citeste statistica jucatorului de cand acesta a pus mana/piciorul/bata/crosa, pe minge/puc. Fiind o afacere, se iau in calcul cele mai mici detalii si amanunte ce pot influenta pozitiv sau negativ achizitionarea acestui obiect jucator.  Ce colegiu, universitate a terminat, cat a jucat in ultimii 20 de ani, ce mananca dimineata, cum s-a comportat cu ultimii antrenori, manageri pe la cluburile pe unde a fost. Pentru ca acest obiect jucator trebuie sa aduca profituri clubului, in ciuda salariilor exorbitante ce se practica in sportul profesionist american. De ce am spus ce am spus pana acum? Pai sa vedem distanta de cateva mii de ani lumina dintre managementul lor si al asa-ziselor cluburi din romanica. Circula pe net o manea de clip cu niste jucatori de fotbal de la un club din Bucuresti, ce canta „de bine” ar zice unii, despre rivala lor din campionat. Treaba fiecaruia ce face in timpul liber, atata timp cat ei sunt platiti sa demonstreze pe terenul de joc daca isi merita banii sau nu. Nu am fost surprins absolut deloc de decizia luata de asa-zisii manageri de la clubul ce se si autointituleaza cel mai profesionit club din romania. Adica niste oameni ce s-au descurcat sa faca foarte multi bani prin metodele „conventionale” din romanica, acum sunt manageri! Adica stiu ei ce inseamna managementul! 🙂 Iata decizia acestor „genii”. Au consultat gibonii suporterii in privinta deciziei de a-i da afara pe acesti jucatori ce au facutr de ras clubul!!! HUH??? Nu-i asa ca e frumoasa romanica chiar si cea sportiva? Uite aici declaratia gibonului sef investitorului.