Martori…

Deci eu nu mai pot cu ecumeniceala. Unde mai pui ca e plin si net-ul. Acum toata lumea se vrea a fi mai buna ca deh „de sarbatori trebuie sa fim mai buni”. Te uiti pe wordpress in topul blog-urilor si ce vezi? Din primele 4, 3 sunt ecumenice. Foarte morale, banuiesc, cu reclame chiar, la mir de nu stiu de care. Unde mai pui ca e si la oferta. Eu nu vreau sa fiu bun. M-au acrit toti astia de au ajuns sa foloseasca cuvantul „Dumnezeu” ca pe adjectivele unui detergent intr-un spot publicitar. Unde mai pui ca anul trecut (pe 31, deh) pe la ora 6 seara, sunt deranjat din importanta treaba ce o aveam eu cu mostenitoarele de drept ale incomensurabilei averi ce o posed. Adica pustoaicele mele. Cum spuneam, noi, treaba importanta, adica mesteream niste fosile de dinozaur, dintr-un lemn subtire ce imi aduce aminte de orele de traforas din generala. Fo’ suta si ceva de piese…si culmea, nu iti dau lipici la el…trebuie sa ii gasesti un echilibru instabil. Deci dupa ce ca simteam ca ma lasa nervii (anumite parti se descompuneau in timp ce noi construiam alte parti, ceva ca in balada lu’ ala.. Manole, parca) ma ridic sa vad cine si de ce. „O ce veste minunata”, mai in engleza asa, ca cica s-a nascut Al de Sus, si ca au venit sa imi aduca minunata veste si ca am noroc ca m-au gasit acasa si ca…Hooooooo Mirceoooo! (M-am auzit spunand). Am realizat cine sunt, imbracati la costum cu camasa alba si…bineinteles, ecusonul in piept. Niste martori acolo… Si ma ia iar cu vestea lui minunata… Ma simt nevoit sa-l opresc, cu blandete, si sa-i explic ca sunt dispus sa-i ascult vestea, daca imi asculta el vestile mele minunate inainte. Si anume ca piticele imi sunt sanatoase, eu la fel, am pe cineva care se gandeste la mine, am planuri mari de care incerc sa ma tin si lista poate continua, dar nu vreau sa rapesc timpul celorlalti credinciosi ce asteapta ca sa le asculte prostiile. Si i-am dat cu usa in nas.

Super Craciun

Cel mai „Craciun fericit” , eu l-am avut.  Sa vedem cam cum m-am distrat. Febra, 41 pe termometru, o bere, o sarma, o amigdala umflata rau. Fara voce, fara sa pot inghiti nimic altceva in afara de doua pachete de Halls, si asta ca sa pot respira. E ora unu noaptea. Craciun fericit!

Daruieste o carte

Ca tot vine vorba despre cadouri si ce ar fi indicat sa dai sau sa primesti, va dau numai 20 de motive pentru care o carte este un cadou potrivit:

  1. nu trebuie sa o ansamblezi
  2. nu necesita baterii, benzina, carbune sau orice alt combustibil
  3. niciodata nu are culoarea sau masura nepotrivita
  4. nu trebuie sa o comanzi la vreun dealer
  5. nu ii trebuie piese de schimb
  6. este mult mai usor de impachetat decat o minge de fotbal
  7. nu musca, nu zgarie si nici nu face mizerie in casa
  8. nu miroase
  9. nu trebuie udata si nici fertilizatori
  10. nu se demodeaza niciodata
  11. nu provoaca nici o alergie
  12. se potriveste de minune oricarui decor
  13. nu este mancata imediat
  14. nu trebuie stearsa
  15. este mult mai usor de carat decat un filtru de cafea
  16. nu se sparge in bucati daca o scapi pe jos
  17. nu iti ocupa loc in frigider
  18. niciodata vecinii nu or sa sa vaite ca face zgomot
  19. daca se intrerupe curentul, o poti utiliza
  20. iar cel mai cel, o poti imprumuta oricui.

Sper ca ajung.

 

Sfaturi, mai mult sau mai putin utile

In momentele dificile ale vietii trebuie sa ridici capul, sa scoti pieptul in fata si sa spui cu hotarire: „Acuma chiar ca am pus-o!”

Daca esti in stare sa zambesti cand ceva merge rau… inseamna ca ai gasit un tampit pe care sa arunci vina.

Nevasta este prietena aceea pe care o avem mereu linga noi, sa ne ajute sa rezolvam marile probleme… pe care nu le-am fi avut daca nu ne-am fi casatorit.

Psihiatrii zic ca una din patru persoane are o afectiune mintala. Daca esti cu inca trei pieteni si nu ai observat nimic ciudat, atunci trebuie sa incepi sa-ti faci probleme!

Ca sa-ti atingi obiectivele trebuie sa fii un pic visator… Asa ca nu mai pierde vremea, lasa totul deoparte si du-te sa te culci!

Femeile sunt exact ca traducerile: cele bune nu-s fidele, si cele fidele nu sunt bune.

Sexul e ca jocul un joc de carti: daca n-ai o partenera buna, ar fi bine sa ai macar o mana buna.

 

Insomnii de toamna tarzie…

Am ajuns sa am insomnii… Se pare ca nu sunt destul de „linistit”. Acum eu am incercat sa numar oi, boi, vaci magari…chiar si bani cateodata. Cu banii, a fost mai usor, nu prea am gasit foarte multi, asa ca am terminat repede. Degeaba. Stau cu ochii’n tavan si ii admir albul murdar. Murdar, da, ca in hotelul unde stau acum, inca nu au reparat tavanul de la o inundatie anterioara. Se mai intampla. Asa, vorbeam de insomnii. Daca m-ar „analiza” Sunshine, sigur m-ar lua cu „optiunile de tratament pentru anxietate si insomnie includ psihoterapia integrativa, psihoterapia cognitiv- comportamentala, hipnoterapia” si alte lucruri interesante. E drept ca nu stiu foarte mult despre, si ar fi interesant de dezbatut subiectul. Dar eu nu sufar de anxietate…cred. Apropo, asta cu ce se mananca? Dar daca nu sufar, de ce am insomnii? E drept ca de la un timp ma multumesc cu mult mai putin somn decat acum ceva ani, ceea ce nu pare a fi in regula. Dar cine a spus ca eu as fi normal? Dar cine mai este normal in ziua de astazi sau mai bine spus, ce mai inseamna normalul acum? Ia uite cum am luat-o eu pe aratura de la insomnii, la a gasi normalitatea zilelor noastre. Asta e, din cauza insomniilor. Cel putin am mai terminat o carte. De citit. Ca de scris ma apuc mai tarziu. Cum deja stiam, daca esti treaz nu inseamna ca esti si lucid…dar o pun tot pe seama insomniilor. Trebuia sa dau vina pe cineva, nu? Ca eu asa am invatat, daca esti in stare sa zambesti cand ceva merge rau, inseamna ca ai gasit un tampit pe care sa arunci vina.

In asteptarea minunii II

Am asteptat de mi-a venit acru… Nu s-a intamplat nimic. S-a dus dracu’ de minune. Saptamana trecuta, cum munceam eu asa cu drag si spor, cotrobaind prin curtile oamenilor dupa stalpi 😀 (asta mi-e job-ul, nu am ce sa fac) m-au … intepat muscat, (cum se zice ma cand te ataca paianjenii?) f…t niste paianjeni, na. Fo’ 3 la numar in decurs de vreo jumatate de ora. Acum, stiind eu ca daca te inteapa sau musca un paianjen (sau ce pana mea fac ei atunci cand te „invenineaza”) te transformi intr-un erou cu costum mulat si te apuci sa faci bine omenirii, asteptam ca sa inceapa transformarea. Mi-am lasat si barba, ca am zis ca deh!, paianjenii sunt parosi, deci am actionat in consecinta. Exersam in fata oglinzii momentul cand am sa arunc cu plasa lipicioasa in toate partile… Da de unde. In afara de 3 umflaturi pe mana, nu s-a intamplat nimic. Si ce asteptam eu sa ma apuc sa zbor din cladire-n cladire atarnat de un fir de matase…cum ma vedeam eu salvand femei atacate de mojici si de talhari, cum apaream eu la stiri ca eroul din poveste, cum numele meu era pe buzele tuturor…cum…, hai ca m-a luat valul rau. Probabil ca am inceput sa o iau pe aratura de cand m-am lasat de fumat. Ce sa mai incoace si-ncolo, ma asteptam sa ma transform in cel putin 2 Spidermeni deodata. Ca la greutatea mea unul singur nu ar fi fost de ajuns. Acum sincer, mai bine ca nu s-a intamplat nimic. Iti dai seama cum as fi aratat cu tricoul ala mulat pe burta!? Nici nu stiu daca gaseam masura mea, si cu ditamai curu’ in pantalonii aia cu vedere la glezna…nu stiu daca mai dadeam muierile pe spate cu fizicul meu. Acum nu mai sper la nimic, chiar si umflaturile au disparut… Asta e, nu oricine e facut sa devina erou…