Iutubu’ de duminica

Cum de obicei week-end-ul pentru mine se desfasoara cu piticele, tot facand lectii si alte activitati scolaresti, am inceput incet, incet si cu educatia muzicala. Cum tot ascultam multa muzica, am decis ca duminica sa va recomand o „cantare” sa va mearga bine la suflet; sau nu. Poate nu e de suflet si de inima albastra. Deci, poate nu va merge la suflet, dar trebuie ascultata.

Hai sa incepem cu ceva de pe la inceputuri. Nu inceputurile muzicii, inceputurile mele in muzica.

Sport national sau individual

Exista in Canada, mai exact in imprejurimile Montrealului, romani singuri. Nu este o stire. Este o realitate. Barbati singuri ,fara catel, fara purcel, doar cu cate o relatie pasagera ce dureaza trei zile cu cea de alaltaieri. Se cunosc intre ei, drept pentru care si-au gasit cateva lucruri in comun. De obicei se aduna in grupuri de cate doi-trei „prieteni” si se face cate un brainstorming. In serile respective, cred ca orice femeie ar fi geloasa pe tema subiectelor abordate. Geloase in sensul ca barbatii sunt in stare sa barfaesca mult mai mult decat ele si pot fi foarte ipocriti. Cum creierul lor nu poate lucra pe uscat, se trece la practicarea sportului national de aici : nu, nu este hockeyul, pentru romani exista alcoolul. Exista o contradictie aici. Romanii nu beau cu un motiv anume; ei sunt  cei mai mari dusmani ai alcoolului. Pe unde il prind, il extermina beau pe tot. Unii dintre ei sunt asa de „inteligenti” incat au ajuns la concluzia ca a bea toata bautura din casa, este o necesiate, chiar o placere. Ca se intampla in cursul saptamanii si nu mai ajung pe la munca doua trei zile, nu-i bai. Ideea este ca ii considera pe altii  „prieteni” doar cand au nevoie de ajutor. Ei nu sunt jucatori de echipa; mai mult individual, asa ca tenis-ul. In concluzie, nu este un sport national, este unul individual. Dar ei sunt fericiti.