Sport national sau individual

Exista in Canada, mai exact in imprejurimile Montrealului, romani singuri. Nu este o stire. Este o realitate. Barbati singuri ,fara catel, fara purcel, doar cu cate o relatie pasagera ce dureaza trei zile cu cea de alaltaieri. Se cunosc intre ei, drept pentru care si-au gasit cateva lucruri in comun. De obicei se aduna in grupuri de cate doi-trei „prieteni” si se face cate un brainstorming. In serile respective, cred ca orice femeie ar fi geloasa pe tema subiectelor abordate. Geloase in sensul ca barbatii sunt in stare sa barfaesca mult mai mult decat ele si pot fi foarte ipocriti. Cum creierul lor nu poate lucra pe uscat, se trece la practicarea sportului national de aici : nu, nu este hockeyul, pentru romani exista alcoolul. Exista o contradictie aici. Romanii nu beau cu un motiv anume; ei sunt  cei mai mari dusmani ai alcoolului. Pe unde il prind, il extermina beau pe tot. Unii dintre ei sunt asa de „inteligenti” incat au ajuns la concluzia ca a bea toata bautura din casa, este o necesiate, chiar o placere. Ca se intampla in cursul saptamanii si nu mai ajung pe la munca doua trei zile, nu-i bai. Ideea este ca ii considera pe altii  „prieteni” doar cand au nevoie de ajutor. Ei nu sunt jucatori de echipa; mai mult individual, asa ca tenis-ul. In concluzie, nu este un sport national, este unul individual. Dar ei sunt fericiti.

Anunțuri

De prin mail-uri

De ce beau barbatii bere…

Banuiesc ca o minte creata de barbat, care rapus de intrebarea consoartei „da’ de ce trebuie sa bei bere tot timpul cu prietenii?”, s-a dus la birou a doua zi si in cadrul laboratorului in care facea studii pe animale, maimute si alte vietati ce inca sunt expuse cercetarilor, a juns la urmatoarea concluzie:

Turma de bivoli se deplaseaza intotdeauna cu viteza celui mai incet bivol din turma. Cand turma este vanata, de obicei este ucis cel mai slab si mai din urma bivol. Aceasta selectie naturala este benefica turmei ca intreg, pentru ca astfel, prin eliminarea celor mai slabi membri, se imbunatatesc viteza si sanatatea turmei. Cam in acelasi mod, creierul uman poate opera doar atat de repede cat ii permite cea mai slaba celula. Consumul de alcool, dupa cum se stie, omoara celulele creierului, dar in mod normal prima data omoara celulele cele mai slabe. In acest mod, consumul regulat de bere distruge cele mai slabe celule cerebrale, facand creierul o masina mult mai rapida si mai eficienta. Acesta este si motivul pentru care intotdeauna barbatul se simte mai ” destept” dupa cateva beri.

Pentru autor:

Mare cugetator, eu am primit acest text prim e-mail, drept dovada titlul acestui inscris. Daca te simti cumva lezat ca am pus pe blogul meu aceasta demostratie stiintifica, iti spun ca nu ai de ce. Am facut-o doar ca sa informez partea feminina despre acest rezultat stiintific. Daca acest argument nu iti este indeajuns, atunci am sa te chem la mine sa omoram ceva celule slabe.

Cum am racit dupa revelion.

Nu stiu cum se face ca majoritatea celor ce scriu pe bloage, bloggeri na, au deschis balul noului an cu posturi despre cumplita raceala ce s-a abatut asupra lor. Acum ce sa zic, nu ca nu as vrea sa fiu mai prejos, dar de doua zile umplu cosul de gunoi cu servetele pline de vascozitati si alte mucoase nazale. Daca tot se poarta explicitarea simtirilor pe timp de criza raceala, am sa incerc sa le explicitez si eu pe ale mele. Eu zic ca am racit la Toronto. Adica pe 1, dupa ce dimineata am avut videoconferinta cu romanica, intreb jupaneasa daca este de acord cu brilianta mea idee de a merge la Toronto. Ce motiv avem? Pai cum sa nu fie motive? Mergem sa beau o bere cu prietenul meu Adrian. Tu poti sa bei un vin cu nevasta-sa. Zis si facut. 550km in 5 ore si jumatate. Adica ajungem pe la 8 seara. Acum hai sa sarbatorim revelionul, de. Dupa multa bere si iar bere si ceva bericica, pe balcon era ca vara pentru noi. Cred ca ne era tare cald, ca noi nu simteam cele -10 grade, de afara. Pe la fo’ 3 dimineata, realizam ca suntem destul de beti obositi sa mai ridicam sticla pana la gura si ajungem amandoi la un consens. Acela ca ar fi bine sa ajungem prin niste paturi. Am ajuns din fericire fiecare langa jupaneasa lui…cred. Pe la fo’ 10 dimineata, am inceput sa ne dregem gaturile ragusite. Normal ca cu bere, altceva nu aveam si trebuia sa ne reparam intai,  ca sa mergem sa mai cumparam si altceva. M-am dres eu ce m-am dres, cand am realizat ca trebuie sa ma intorc in Montreal. Din motive de munca. Nu eu. Jupaneasa. M-am oprit la cateva beri doar, stiind ca cu politistii de aici nu prea stai la discutie, si dupa o masa copioasa la ceva restaurant mandarin cica, pe la 7 seara m-am despartit de prietenii mei ce ieri au devenit canadieni (alt motiv de bauta) si am condus spre casa. Cum se stie ca virusul gripei are perioada de incubatie pana la 7 zile, pe mine m-a lovit fix ieri. Dar rau. Asa rau ca imi curgeau muci si pe nas si pe gura si pe ochi. Nu mi-am controlat urechile, dar ma simteam destul de uscat in acea parte a capului. Cert este ca ieri inca mai balotam la servetele d’alea fine sa nu imi jupuiesc nasul in week-end. Treaba cu tremurat si cu frisoane la mine nu isi face efectul. Aseara, am pus fo’ 3 tricouri pe mine si o geaca de fis, si dupa 40 de minute de alergat, toate hainele erau sub forma de fleasca. Dupa o baie fierbinte si un amarat de Jack (fo’ 300g) astazi sunt aproape gata. Se va continua tratamentul in decursul acestei seri sub aceeasi forma, iar maine ar trebui sa fiu ca nou.

Florida (impresii)

Ramasesem dator cu Florida. Asadar, fusei si la Naples, Florida. Cam putin, numa’ 3 zile. Impresii…m-am imbolnavit. Nu de boala, nu, ci de ce am vazut. Aici intrand societatea, bunul simt si bunastarea, vorba poetului. In fine, dupa ce am ajuns vineri si m-au recuperat prietenii de prin aeroport, la ei acasa, ne-am  apucat de sport (baut bere). Si am tot facut noi sport pana la 3 dimineata, cand ne-am dat seama ca ne era mai usor si mul mai aproape sa mergem la somn decat sa mergem sa mai cumparam bere. Sambata dimineata, fugi la plaja. Nu ca as fi avut eu nevoie de ceva „bronz”, eu de altfel fiind un maron 63, cod panton, de ma confunda toata lumea de aici cu mexicanii. Tot fiind la ocean, am zis hai sa ma si balacesc in apele Pacificului, mai bine zis in Golful Mexic. Vazand ceva poze de pe litoralul romanesc, unde nu prea aveai unde sa gasesti un fir de nisip liber, aici ziceai ca esti in Sahara, uitat de lume. Pe o distanta de aproape 6 mile (10km), sa zic ca am vazut cam 200 de persoane!? Surprins am fost cand am vazut cum sta lumea aici la soare si cum face baie. Deci la plaja se sta cu pantaloni trei sferturi si cu tricou, iar baie se face la fel. E valabil pt ambele sexe. Acum, saracu de mine si de prietenul meu, noi eram singurii in slipi, in forma de chilot. Adica, daca mergem sa inotam, sa si putem, zic. Bineinteles ca atrageam priviri si eram intrebati daca suntem europeni, dar asta este alta mancare de peste. Acum dupa ce ne-am balacit si in apa si in soare, dupa mancarea si berea de rigoare, hai sa bantuim prin asa zis-ul oras. Aici pot spune ca m-am imbolnavit. In primul rand am vazut razidente, case suna jignitor; desi tot case sunt pana la urma. Dar stilul amestecat al arhitecturii spaniole si ceva baroq sicilian, te lasau cumva cu gura cascata, mirandu-te ca o casa imensa, cu 8-12 dormitoare, nu este opulenta si nu gasesti nimic de prost gust la ea. E drept si valoarea te facea sa inghiti in sec si sa iti doresti sa regreti ca esti muritor si nu poti strange banii necesari intr-o viata. Dar ne facem noi mari, vorba aceea. In rest, ce as mai putea spune…una peste alta, adica bere, multa bere, a fost ok. Astept sa ma intorc, ca de daca tot nu am gasit bisnitari, bere de trei ori mai scumpa decat „acasa”, nu tu probleme de „cazare” sau de parcare, nu tu snobismul ce domina romanica, de ce nu!?