Femeia

M-a făcut mama cu dorul să iubesc pe veci muierea
Să-i cânt nurii, frumuseţea şi să-i preamăresc puterea,
Chiar de uneori, cu toane şi năduf, îmi scoate ochii
Cum că nu-i ajung biştarii şi de farduri, şi de rochii…
Încă de la grădiniţă am pus ochii pe femeie
Şi-alergam educatoarea pe afară, pe alee,
Îmi plăcea c-avea o fustă din mătase roz, în dungi,
Părul ondulat cu drotul, ochii mari şi gene lungi
Şi-mi plăcea că avea bluze, mai ales în zi de vară,
Din acelea cu en-coeur-uri, de-i dădeau nurii pe-afară.
Îmi era ca o vestală-n slujba mândr-a sfintei mode
Şi-i cântam pe două note şansonete, rockuri, ode.
Avea zâmbet de fecioară, între noi şi ea copilă.
Nu ştiam pe-atunci legenda cu Samson şi cu Dalila.

Mai târziu, învăţătoarea cu copiii avea haz,
Mă făcea s-ascult la lecţii rătăcindu-mă-n extaz,
Că gropiţe-avea în unghiul ucigaşei sale guri
De ieşeam mereu la tablă tremurând din-cheieturi.
Era-naltă şi subţire şi-avea viaţa împlinită
Că avea un soţ cu stare şi că se simţea iubită
Şi-avea doi canişi cu plete ce plezneau de-atâta bine
Şi se gudurau la glezna-i fără teamă şi ruşine.
Dacă vorba-i e plăcută şi tăcerea încă-i place
Numai ea să tot vorbească, dar în clasă lumea tace!
Nu că este de mirare, când prin firea-i alintată
Mă făcea să-nghit la noduri, ruşinos precum o fată
Şi să uit tot ce-nvăţasem, de la mână pân’ la gură,
Să simt brusc că toată pielea-mi este sursă de căldură,
Să visez că lumea toată e formată din femei
Şi c-am devenit, miracol, unul dintre semizei.
Peste câţiva ani, când puful îmi crescuse pe obraji,
Mă visam, ca liceenii, doar al dirigintei paj.
Când fustiţa e cam mini cum mai poţi să mai înveţi?
Declinările latine să mai aibă vreun preţ,
Când din toate mai aproape îţi sunt doinele de jale
Scriind versuri pe sub bancă pentru visul vieţii tale?
Nopţile stăteam de strajă cu lacrima nezvântată
Şi în mână c-o ţigară de m-a prins o dată tata
Şi prin casă-n miezul nopţii a-nceput să mă alerge
De-am mâncat ţigări – cu pâine ca să nu mi se aplece.
Ah ce vremuri! Câte-un Playboy consultat la repezează
Prin toalete sau prin parcuri într-o oră de chiuleală.
Făceam versuri puerile, frumuseţii un prinos
Şi oftam ca un Romeo, încruntat şi serios.
În zadar mă luau amicii la vreun bar sau bairam,
Că de dorul frumuseţii pe picioare mă topeam
Şi stăteam mereu în casă, doar cu luna la poveşti
Cu privirea rătăcită şi cu coatele-n fereşti.
Bântuit de insomnie, eu o invocam: „Consacră-mi
Pe prinţesa vieţii mele, că m-am săturat de lacrimi!”
Ce să înţeleg că rostul e aşa cum se cuvine,
Eu-pârlitul dintr-a zecea, să se uite ea la mine??
Ca un demon ce se fierbe neputând s-audă plânsu-şi
Şi muşcandu-şi mâna dreaptă şi mâncând din sine însuşi
Mă zbăteam robit de dorul ce şi-acum în mine geme
De a ridica femeia pe-nălţimile supreme
Pân’ ajunge-n culmea dulce, tremurând, a altor sfere…
Dar ajung din înger dracul, repetând a sa cădere,
Când, curtând cu frenezie câte un fotomodel,
Primul lucru ce mă-ntreabă e ce am în portofel
Şi cum să nu muşc din mine lăsând inima să-mi moară
Când eu ştiu că pe acolo bate vântul de-astă vară
Şi mai ştiu că, adorate, dragele de top modele
Strâng de peste tot, când umblă, toţi baştanii după ele?

Ce-aş mai crede-n providenţă, ce-aş cânta şi ce-aş renaşte
Mistuit de focul propriu ca un Phoenix dintre moaşte
Să mă lase măcar una să-i sorb nurii cu nesaţiu
C-aş compune ode, frate, mai ceva decât Horaţiu
Şi-aş ajunge din pârlitul fără nici o simpatie
Cel mai mare şi mai tare specialist în poezie,
Aş pluti, cum zice bardul, pururi tânăr şi ferice
Şi de orice întristare într-o clipă m-aş dezice
Şi cu patimă adâncă ce-aş mai face-o să m-adore
Cu un vers atât de tandru şi rime multicolore
Dezgheţând cu sărutarea sentimente efemere
De s-ar duce după altul când o face plopul pere,
Căci de piatră de-ar fi încă s-a-ncălzi de-atât amor
Şi-ar uita de diamante şi de yahturi cu motor
Şi de vile şi de banii ce stau s-o înnebunească
Şi ar învăţa pe dată ce înseamnă să iubească
Un sărac cu burta suptă ce i-ar da şi lumea-ntreagă
Chit că e cam rupt în coate şi-are mintea cam oloagă,
Ce-ar hrăni-o doar cu vise şi luceferi luminoşi,
Având singură avere un palton şi doi galoşi.
Că la o aşa iubire măgulite toate sunt
Când le spui că sunt zeiţe pogorâte pe pământ.
Dar să nu lungim povestea, că mi-am luat şi eu femeie
Cu un trup de baiaderă şi cu chip de dumnezeie
Cu picioare lungi, frumoase, dar ce-i drept, un pic naivă
De m-a acceptat pe mine, cu averea-mi în derivă.
Dar să vezi, îţi jur, amice, fost-am doar un paravan
Pentru-n snob cu punga largă şi talent de curtezan,
Ce sedus de ochiu-i galeş şi de pasu-i mărunţel
A adus într-o clipită tot bănetul după el,
Nu ca mine, doar cu versuri sau cu un covrig cu mac.
Un arab cu bani, un fante ce n-a fost pe veci sărac,
Cu vreo şase-şapte vile şi cu contul sănătos
Îmbrăcat la patru ace numai de la Hugo Boss.
Aşa c-am văzut divorţul ca pe-o glumă, ca pe-un joc
Ca să nu-mi mănânc ficaţii şi să-njur ca-n iarmaroc.
Şi-uite-aşa, rămas cu soacra, rag ca un măgar sadea
Şi mă-mbăt în orice seară de-s de basm în mahala,
Căci, în gândul meu demonic, mai să mă călugăresc!
Simt în fiecare clipă cum în piept căţei îmi cresc.
Şi cum dorul mi-e năprasnic mai că văd al meu amor
Cuibărit în mama soacră ce, picior peste picior,
Se hrăneşte cu confeturi şi fumează numai Kent
Şi îmi spune că venit-a şi factura la curent
Telefonul şi căldura şi c-aş fi cam de prisos –
De n-aduc un ban în casă, ce folos că scriu frumos?

Aşadar, m-a făcut mama să mă ţin după femeie
Ca un câine plin de purici pe a dragostei alee,
Chiar de uneori de foame mai leşin sau văd în dungi.
Încă mă îmbăt cu vise, încă scriu poeme lungi,
Dar în minte încolţit-a o idee, bunăoară
Să dau spargere la bancă şi-am să fiu boier la vară
Şi-atunci să te ţii, fârtate, îmbrăcat ca după modă
Şi cu bani în buzunare să mai scriu câte o odă
Şi s-asezonez oferta cu dolari, cu toată mila,
De-am să uit, în Caraibe, că a existat Dalila.

Anunțuri

Emeril 2

Am scis acum ceva vreme despre un mare meserias bucatar. Postul il gasiti aici : Emeril. Din motive foarte obiective si anume o foarte mare lene, cand ma intorc la hotel, singurul lucru pe care il fac este sa imi rup ochii in televizor la emisiunile lui. Fratilor, credeti-ma ca dupa ce ma uit la emisiunea lui, indiferent cat de mult am mancat la cina, ma pocneste o foame in moalele capului…mama, mama. Cum spune Ciocardel (stie el cine este) „am o bataie de linguri in stomac de n-am unde dormi la noapte”. Astazi a avut ca tema „PORK MEAT”…deci eu care sunt un „vegetarian”  convins, cea mai buna leguma pt mine este carnea de PORC, pur si simplu am innebunit. Chiar acum s-a terminat emisiunea…asa ca am plecat sa mananc ca deja imi ploua in gura la ce a mai gatit asta si pur si simplu MI-E FOAMEEEEEEEEEE!!!

Constatare…

Dupa cum spuneam mai zilele trecute ma aflu in Fort Mill, South Carolina. Tot plimbandu-ma prin week-end, de fapt mai mult orbecaind cu un amarat de gps, am descoperit ca de fapt  cei mai multi sunt hispanici, apoi vin negrii afroamericanii 😀 si la urma vine rasa „ariana”. Adicatelea noi albii, de fapt eu nu ar trebui sa ma includ…sunt un pic maron 63, deci….in fine. Daca intrii in restaurante angajatii sunt mexicani. In fast-food-uri sunt negrii afroamericani. Care sunt imensi. Cred ca in fast-food-uri criteriul de angajare este greutatea. In magazinele mari, piata este ocupata 50% de albi si 50% de negrii. Si totusi, aici in state parca sunt prea putini americani. E drept ca daca umblii prin locuri mai spalate decat MC Donalds, Burger King sau Wal-Mart…atunci cu siguranta intalnesti „americani”, care  si aia de fapt sunt nepoti sau copii de emigranti.

Alliance Plastic…

Asa se numeste compania unde sunt acum. Iata ce am gasit aici, din punct de vedere al staff-ului: Ron, presedintele, care este un tip super, fost soldat prin Kuweit, Irak, Kosovo, ma rog baiatul unui militar de cariera. A fost si el un pic prin razboi, s-a potolit si si-a deschis o afacere. Culmea este ca aceasta companie, a fost numita recent printre primele 500 de companii din state cu cele mai mari cresteri in utimii doi ani, raportat la valoarea rulajului din ultimii doi ani. Ron, ca despre el vorbeam, un tip ce la intalnirile de afaceri vine in blugi si in tricou, cu pantofi gen espadrile, fara ciorapi, iar in cea mai mare parte a timpului, cand nu vorbeste la telefon, se joaca cu mingea de fotbal american cu Clay. Clay, care este vicepresedintele. Un tip care pare destul de impunator prin statura, 1,95m si fo’ 150 de kg. De latfel, cam el taie si spanzura pe aici, numai ca ii cam lipseste autoritatea. De exemplu, au un mexican ce lucreaza pe o masina industriala, face cam ce vrea el cu ditamai vicepresedintele. Apropo, toti mexicanii si columbienii ce i-am intalnit sunt emigranti….ilegali 😀 . Bineinteles ca amandoi au cate o secretara personala fiecare. Sara, a lu’Ron, e o zapacita ce toata ziua vb la telefon cu toti prietenii sai, si pe bune, are destui. Totusi are in jur de 33-35 de ani, dar se comporta ca o pustoaica de 13. In fine. Martha, a lui Clay, e genul de femeie care daca ii aduci o critica cat de mica este in stare sa nu vorbeasca cu tine fo’ doi ani. Super orgolioasa, ma rog nu are motive, este o amarata de secretara la urma urmei. Fetele din customer service, sunt cele mai adevarate. Printre ele se afla si o negresa afro-americana 😀 . Fratilor, inca nu este cat usa, dar nu mai are mult. Au comandat vinerea trecuta niste pizza si ceva aripioare de pui, picante. PICANTE!!! Cand spun picante, inseamna ca eu nu am mancat decat o jumatate dintr-o aripioara, si totusi mananc rational de picant, dar ce aveau „haripile” alea de pui pe ele nu stiu nici pana acum. Keytra, afro-americanca, a mancat numai putin de 18!!!! Inafara faptului ca avea unde sa le bage…nu vrea sa stiu ce a fost la ……si nici nu vreau sa imi inchipui ce concerte a tras. Cam asta este cu staff-ul, restul sunt mexicani si columbieni….care au sarit gardul.

In sfarsit… Am timp sa respir si sa mai scriu si eu cate ceva pe aici. Sa incep cu plecarea de acum doua saptamani, cand am fost anuntat ca am sa plec cu GM-ul (adicatelea proprietarul Abzac-ului), in South Carolina. Motivul? A achizitionat 51% din actiuni dintr-o fabrica si a trebuit sa inceapa cineva productia acolo. Sau cel putin macar sa le arate la americani ( mexicani ilegali si columbieni de fapt) ce au de facut. Drept urmare am plecat cu GM-ul. Conditiile? Delta Airlines first class, executive car rented, Mariott hotel. Suna al dracului de bine. Sa nu mai zic de pranzurile si cinele de „afaceri” luate cu presedintele si vicele de aici. As fi vrut sa spun super restaurante de fite. Numai ca aici nu sunt snobi, ca in romania,  de fapt cum este plina romania, sunt doar restaurante de lux, punct. Sa trecem peste. Ca orice minune a durat trei patru zile. Numai ca in ultima zi acolo, seful imi spune : „vei veni aici saptamana viitoare, spune-mi cat timp crezi ca ai nevoie sa pui totul pe picioare, vreau rapoarte de productie zilnice”. Huh??? Stai bai nenica ca doara nu m-ai castigat la belciuge!!! Dar normal ca nu i-am spus asta. Raspunsul a venit simplu si realist : „doua saptamani”. Deci iata-ma petrecandu-mi ultima saptamana in Fort Mill, North Carolina. Realizarile sunt ok, atata timp cat productia este dubla in comparatie cu luna trecuta.

Femeia…

    Barbatul a descoperit ARMELE si a inventat VANATOAREA, Femeia a descoperit VANATOAREA si a inventat BLANURILE. Barbatul a descoperit CULORILE si a inventat PICTURA, Femeia a descoperit PICTURA si a inventat MAKEUP-ul. Barbatul a descoperit LUMEA si a inventat CONVERSATIA, Femeia a descoperit CONVERSATIA si a inventat BARFA. Barbatul a descoperit JOCURILE si a inventat CARTILE DE JOC, Femeia a descoperit CARTILE DE JOC si a inventat GHICITUL SI HOROSCOPUL. Barbatul a descoperit AGRICULTURA si a inventat MANCAREA, Femeia a descoperit MANCAREA si a inventat DIETA. Barbatul a descoperit COMERTUL si a inventat BANII, Femeia a descoperit BANII… SI, DE ATUNCI S-A DUS DRACU’ TOTUL…

Tot despre fumat…

Cineva ma intreba acum cateva zile, dupa ce citise ca m-am lasat de fumat, cum stau cu fumatul. Chiar asa nu mai prezint incredere? Chiar ma simt bine acum la o luna de cand am fumat ultima oara. E drept ca am luat ceva kg in plus, dar nu-i bai. Cum s-au pus asa o sa se dea si jos :).