„Blondele” de la piscina

Ghilimele din titlu isi au semnificatia lor. Spunem mai demult aici despre „blonde adevarate”. Nu stiu ce am vrut sa zic cu aceasta expresie, dar blondele m-au socat. Kim si Kelly (nu, nu erau surori), erau de prin Illinois, cu ceva treaba prin Charlotte. Era vreo 3 dimineata parca, cand venind de prin baruri am vazul ca piscina din incinta hotelului este populata cu aceste frumuseti americane :). Cum eram eu un pic aburit, zic hai sa le aburesc si pe ele. Degeaba, ele erau rupte, nu aburite. Intrand in vorba, le zic locurile mele de bastina si dup cuvantul „romania”…au urmat clipe de tacere. Le intreb suav daca au auzit de tara asta. Alte clipe de tacere. In fine, le spun ca traiesc in Montreal acum, la care ele „a, stim, frumos oras, party all the time”. Intre timp ce ne hidratatam, ca na era foarte cald afara :D, in afara faptului ca se dadeau scolite pe la nu stiu ce colegii, m-au daramat pur si simplu cu simplitatea lor in gandire. De fapt am fost prea bland, ERAU PROASTE DE DE BUBUIAU!!!! in fine, vreo doua ore am ignorat singura circumvolutiune ce aveau respectivele domnisoare, si am palavragit de vrute si nevrute. Asta m-a frapat aici in state, ca si in Canada de altfel, lumea este foarte volubila si iti poti face amici foarte repede. E drept ca la fel de usor poti gasi si „one night stand” ceea ce s-a si intamplat, doar cu Kim, din nefericire pentru mine. Acum daca stam sa comparam ce inseamna pentru un barbat o femeie desteapta…asta depinde de fiecare barbat in parte cat de mult gandeste la randul lui in comparatie. (Mama ce axioma am scos, asa se numeste?)

Hagi-Tudose

Se spune despre francezi ca sunt zgarciti. Ce zic eu zgarciti, sunt zgarie-branza rau de tot. Spre „norocul” meu, lucrez pentru ei si o simt. Din plin. Acum pot fi interpretat drept angajatul nemultumit, dar luand in considerare ca am pus doua fabrici pe picioare si mai sunt si profitabile, si ei nu sar la cap cu nimic…deci chiar astia sunt Hagi-Tudose!

Fat friday free!!!

Sunt la Aliance Plastic, ca de obicei in ultimele 2 luni, si fiind vineri, Ron, managerul de aici pe la ora 9 dimineata urla: Fat friday free!!! A??? Ce ai zis frate? Cum asa? De unde pana unde? Adica el face cinste cu pranzul cu nu stiu ce junk-food, ca este super oferta si ca este minunat si bun si juicy,  Diana, o fata din costumer ce are la vreo 95-100kg, se apuca sa ii faca reclama la respectivul lant de fast-food de ma si enervase, ca o intreb la un moment dat: „Fata, da tu ai actiuni la astia de le faci reclama”? La care ea zice ca nu, dar vinerea nu se mai tine cont de dieta, cura si toata lumea baga in ea la greu. Acum nu pot sa fac opinie separata, si zic ca vreu si eu un „burger”. In fine, gust de rahat, dupa o jumatate de ora rupeam usa la WC, ca de la cat de  bine ma inteleg eu cu junk-food, normal ca dupa ce mananc asa ceva rup usa. Frumoasa traditie pana urma :D. Bine ca vinerea viitoare merg acasa in Montreal-ul meu iubit si sar peste „Fat friday free”!!!

Galeata cu melancolie…

Mda. Dupa ce ieri mi-am rupt capul cu Godsmack si cu Theatre of tragedy, asta in timp ce calculam metrii de hartie si de productie si kg de lipici si iar hartie si rebuturi si….in fine cert este ca eram cu capsa pusa. Mai frate, deoadata, am simtit cum ma pocneste melancolia in cap si ma azvarle in galeata, plina de altfel cu melancolie. Ia uite ce ma mananca in c.. sa umblu la cutiuta cu vechituri…Pfooaaa…Sa zic ca am tocit clusterele unde am Clapton si Cohen??? Ma trezeam ca il acompaniez pe Clapton si ii recit versurile lui Cohen…mai mai sa ma apuc te taiat vene si alte alea…dar am zis ca mai bine le las sa creasca, venele na. Cine dracu ne dadura sentimentele astea de te face sa iti strici ziua, atunci cand iti e lumea mai draga. Noroc ca vine noaptea, care cica e un sfetnic bun si te mai trezeste la realitate.

Nunta…la afghani!

Ca sa nu stau degeaba in week-end-ul ce tocmai a trecut, bunul meu prieten de aici (care este afghan), m-a invitat la nunta surorii lui. Bine, invitatia fusese facuta acum vrreo doua luni, numai ca eu cam uitasem, nu eram foarte nerabdator sa ajung…si ma rog. Ma suna disperat sambata si imi spune „Ai uitat ca astazi ai nunta???” Aoleu, zic eu, nu, nu am uitat…numai ca mai am ceva treaba si vin. In fine, imi pun costumul de ginerica pe mine si fuga la nunta. S-a tinut intr-o sala de sport…nu de alta dar au fost peste 700 de invitati. Ca asa-i la ei…vine toata comunitatea, incusiv de prin Toronto, Vancuver sau Calgary. Ajung eu pe la 10 seara, si dupa ce am intrat am avut impresia ca sunt la o nunta de tigani. Bine, ei tot tigani sunt, la culoare ma refer 😀 . Sus undeva pe o scena, masa mare, mirii cu parintii si cu nasii, cred eu ca erau nasi…sau ma rog. Nu am intrebat ca nu eram curios. Ce a fost haios ca mirii au dansat un singur dans si dupa aceea si-au rupt curul pe scaun toata noaptea. Ca cica asa-i traditia…ei sa se uite. Eu cu foamea in gat, bine aveam o bataie de linguri in stomac ca daca nu mancam ceva imediat, mancam dintr-o afghana. Adevarul ca aveam de unde sa mananc, erau cel putin 90-100 de femei frumoase; si cand spun frumoase, credeti-ma ca chiar erau. Vine Amin (amicul, asa il cheama) cu mancarea!!! Uraaaa. Imi spune ca nici el nu a mancat ca ma asteptat pe mine. Asta e zic, hai sa balotam. Eu stiam cum gatesc ei, ca am mai avut ocazia, si da-i si baloteaza. Acum eu astept si felul doi si felul trei si ma rog…ca la romani, friptura, sarmale….’spe mii de feluri. Degeaba am asteptat eu, aia a fost tot. In fine. Cu bautura, la fel. Musulmani fiind, pe mese erau doar apa, pepsi si ceva portocaliu de semana cu fanta. Acum eu nu intelegeam deja unii dintre ei erau cu „chef” altii erau rupti, altii jucau carti pe la o masa priin spate. Ma, unde s-au imbatat astia, ca nici tipenie de alcool pe aici. Am fost lamurit indata de Amin. Un sfert din masini, aveau portbagajul plin cu bautura, si se bea afara, ca de, tineau la traditie! Asa am reusit sa refac pofta de mancare cu ceva beri, ca altfel muream dracu de inanitie cu astia. Au inceput dansurile traditionale…numai femei, apoi numai barbati…toti in costume traditionale…ce sa mai, parca eram la muzeul satului afghan. Dupa miezul noptii, a inceput lumea sa treaca sa dea daru’, ca de nunta cu dar, ca la tigani, ce spuneam la inceput. Partea frumoasa era ca rudele de gradul 1 cred, asa imi parea mie, erau sus cocotati pe scena respectiva impreuna cu mirii si primeau felicitarile si cadourile in picioare si cu pupaturi cu strangeri in brate, na ca la nunta. Ideea este ca asa au stat fo’ 3 ore, ca na, la 700 de persoane….ai de stat nu gluma. Au avut si lautari, ma rog niste aia cantau acolo, traditionalisme in tot cazul, dar dupa mine parca au fost doar doua ritmuri, si alea indracite, de parca era sarba la noi si mai si tinea cate o juma’ de ora bucata. Sa mi le vezi pe muierucile alea ce dadeau din ce aveau…ca la un moment dat imi faceau ochii in cap ca la jocurile mecanice. In fine, cert este ca una peste alta a fost o o nunta…cam ciudata ea un pic, dar tot nunta.

De ce???

De cate ori intr-o singura zi iti pui aceasta intrebare? Am incercat sa o folosesc cat mai des, bine nu ca sa ma distrug cu nervii capului, in incercarea de a afla UN RASPUNS. Diversitatea de raspunsuri m-a facut sa cedez, atata timp cat nimeni nu imi putea argumenta deciziile luate. Incepand cu banalul „De ce”, in holul hotelului atunci cand mi s-a spus „Have a good one today”, continuand cu aceeasi intrebare adresata unui manager in momentul cand a refuzat sa faca o plata, si sfarsind a ma intreba singur. M-am intrebat „De ce” a trebuit sa pierd mai mult de doi ani departe de fetitele mele? DE CE???