Sport national sau individual

Exista in Canada, mai exact in imprejurimile Montrealului, romani singuri. Nu este o stire. Este o realitate. Barbati singuri ,fara catel, fara purcel, doar cu cate o relatie pasagera ce dureaza trei zile cu cea de alaltaieri. Se cunosc intre ei, drept pentru care si-au gasit cateva lucruri in comun. De obicei se aduna in grupuri de cate doi-trei „prieteni” si se face cate un brainstorming. In serile respective, cred ca orice femeie ar fi geloasa pe tema subiectelor abordate. Geloase in sensul ca barbatii sunt in stare sa barfaesca mult mai mult decat ele si pot fi foarte ipocriti. Cum creierul lor nu poate lucra pe uscat, se trece la practicarea sportului national de aici : nu, nu este hockeyul, pentru romani exista alcoolul. Exista o contradictie aici. Romanii nu beau cu un motiv anume; ei sunt  cei mai mari dusmani ai alcoolului. Pe unde il prind, il extermina beau pe tot. Unii dintre ei sunt asa de „inteligenti” incat au ajuns la concluzia ca a bea toata bautura din casa, este o necesiate, chiar o placere. Ca se intampla in cursul saptamanii si nu mai ajung pe la munca doua trei zile, nu-i bai. Ideea este ca ii considera pe altii  „prieteni” doar cand au nevoie de ajutor. Ei nu sunt jucatori de echipa; mai mult individual, asa ca tenis-ul. In concluzie, nu este un sport national, este unul individual. Dar ei sunt fericiti.

Anunțuri

Pijamaua

Am fost surprins sa observ ca barbatii din ziua de astazi mai poarta pijamale. Din motive tehnico-tactice ce nu le inteleg, am ajuns sa am un coleg de camera columbian. Cum in momentul de fata nu sunt decat 10 columbieni din echipa de 11 trimisa sa „dea cu sapa” pe la Quebec City, ma simt cumva in inferioritate. Dar sa revenim la articolul vestimentar. De obicei te schimbi in pijama atunci cand iesi din dus si te bagi in pat. Sau macar asa am fost eu invatat, sa nu zic educat, ca apoi ma ia lumea-n baza ca ma dau manierat si alte sinonime d’astea. In jur de ora 8, „vecinul” de la 9 (camera 9) vine la amicul lui, amic ce de astazi imparte aceeasi camera dubla cu mine, intr-o pijama demodata (se poate spune despre o pijama ca este demodata? ca eu nu prea le am cu fashionu’ ). Nimic rau, asa doarme omul, probabil ca pantalonii largi sub burta sunt mai comfortabili decat o pereche de boxeri. Dar ce te faci cand vrei sa te intorci si coltul de la camasa se prinde sub tine si nu te poti fatai in liniste? Ce te faci cand panatalonii se „sucalesc” pana la genunchi si cusatura iti intra in…? Ma rog, erau cateva amintiri de pe vremea cand am purtat si eu asa ceva, dar mi-a trecut. Surpriza a fost cand l-am vazut pe al meu roommate, in doua pijamale. Adica probabil ca el are doua, si acum incerca sa mai alterneze camasile cu pantalonii. Frumoase culori de altfel, un maron putred si un albastru tern ce se potriveau de minune cu draperiile si cuvertura de pe pat. Facand abstractie ca sunt si eu pe acolo, au inceput sa vorbeasca in spaniola despre prima lor zi de luni la noul loc de munca…si amandoi erau imbracati in pijamale!!! Dupa ce au tratat subiectul cu tema data, bineinteles ca nu m-am putut stapani si i-am intrebat de ce poarta asemenea hidosenii. Eu am o problema cu „de ce”, trebuie sa stiu eu motive, sa aflu argumente si de aceea intreb tot timpul. La care ei, luand o mina de puritani deranjati, incearca sa imi explice cum ca o femeie apreciaza mai mult un barbat in pijama decat unul in boxeri. Sa mai explic uimirea mea? Dude!!! Suntem intr-un hotel unde nu ai bar la parter sa te duci sa agati  femei, barbati, transexuali sau ma rog, fiecare cu gusturile lor. Deci de ce ai purta hidosenia asta cand in camera sunt 28 de grade? E inutil sa ma spun ca de obicei columbienii nu fac nimic pentru ei pentru a se simti bine, o fac pentru a da de inteles celorlalti, chiar daca sunt columbieni, ca ei sunt mai ceva ca miezul din Fanta. Nu sunt prea departe de snobismul ce caracterizeaza romanul, poate de aceea m-am obisnuit destul de repede cu ei. Inteleg sa te imbraci cu o pijama (boxeri si un tricou) daca mergi la o petrecere in pijamale, dar si acolo de obicei vii imbracat in pijama ca sa ai ce da jos, mai des in cazul femeilor…cred. Ce nu inteleg eu, DE CE un barbat mai poarta asa ceva in zilele noastre?

Surpriza din toaleta

De cate ori a-ti vazut intr-o toaleta publica cu profil masculin o femeie? Cu exceptia curatatoarelor (mama ce cuvant) ce curatesc curatenia. Eram in aeroport, ca de obicei vinerea in drum spre casa. Aflandu-ma in wc-ul cu profil masculin spre linistirea vezicii si usurarea stresului, adica sa ma pis, na! si apare, spre surprinderea noastra (eram fo’ 3 pisatori la momentul acela)apare o ea. O ea chiar buna, care privita din spate, oricare dintre noi astia cu dansa in mana ni s-ar fi aprins beculetele ca la un pom de craciun, ca vorba aia e de sezon. Dar nu numai din spate, ci si din fata arata, arata….bine, ca avea ce arata. Cum spuneam, se spropie suava si distinsa spre pisoar, isi ridica tacticos fusta mini…baga mana in dres….scoate ceva ( nu am de unde sa stiu ce, dar intuiesc) si….se pisa din picioare!!! WTF!!! Pesemne ca era un travestit ce inca nu ajunsese sa si-o taie.

Ce scriu barbatii

Barbatul este o oaie! “Pai, o oaie este capabila de ura?” – o sa ma intrebati. “N-ai citit Miorita?” E adevarat. Acolo, oaia nu era capabila de nimic. De unde si asemanarea cu barbatul.

Suntem natangi, neajutorati, de cele mai multe ori chiar pampalai.(Sper ca nu va deranjeaza exprimarea colocviala). Credem ca suntem duri, ne construim in cap statui de eroi mitici, suntem virili in spatele volanului, coplesiti de propria importanta cand platim intretinerea, impetuosi cand deschidem o bere, atragatori pana la lesin cand ridicam o spranceana catre duduia de la benzinarie care poarta o bluza decoltata.

Pornim chiar si la vanatoare, din dorinta de “cuceriri” care sa ateste, daca mai era nevoie, ca suntem barbati adevarati, stapani ai Universului, forte in stare bruta. In fata noastra, femeile, aceste fiinte neajutorate, care tanjesc dupa protectia noastra indispensabila, nu au nici o sansa, sunt victime sigure prin propria conditie. Ce papagali! Ma scuzati, pornisem de la oi. In ritmul asta, barbatii vor fi comparati cu o menajerie intreaga. Ceea ce poate fi posibil, cu exceptia unei singure categorii: animalele de prada.

Varful lantului trofic este ocupat, fara indoiala, chiar de femei. Ele conduc, de fapt, ritualul vanatorii. In realitate, barbatul nu alege niciodata, ci este ales. El cel mult isi face campanie electorala. Asta o sa va confirme orice barbat incununat cu aura si reputatie de seducator (a nu se intelege ca e cazul meu), daca este sincer. Smecheria e ca, din experienta, el nu incearca niciodata acolo unde simte si stie ca nu are sanse, acolo unde nu este deja ales.

Aparentele fragilitatii, gingasiei, nevoii de sprijin sunt componente esentiale ale arsenalului feminin. Toate sunt puse in scena cu o arta atat de inalta, incat aceasta nu poate veni din premeditare si luciditate, ci din instinct, reflex si menire.

Ofensiva ei nu e niciodata zvacnita, ci insinuata si continua, pana cand barbatul este legat fedeles cu fire pe care el nu le va vedea niciodata, dar ale caror consecinte sunt evidente. Isi da seama ca de mult nu a mai iesit cu prietenii la o bere, ca hainele pe care le are sunt toate alese de ea, ca nici papucii nu si-i mai poate gasi singur si ca, in general, nu mai exista initiative si actiuni la singular.

Pluralul este la guvernare, cu exceptia momentelor cand ea are nevoie de intimitate, chiar daca momentele lui in acest sens au disparut de o vesnicie. Femeia face pasi mici si abili, in timp ce el este furat de peisaj, si cand se uita din nou la ea isi da seama ca nu mai e la distanta la care o lasase, ci e lipita de el, incolacita in jurul lui, iar marele barbat e vulnerabil si dependent.

Uneori, cei mai optimisti, si, prin urmare, mai naivi, cred ca pot rezolva situatia si redobandi teritoriul pierdut prin discutii. Ha, ha! Ce eroare! Ce iluzie! Nimeni n-a rezolvat niciodata nimic prin parlamentari cu o femeie. Premisele sunt gresite, intrucat ele nu au un sistem de gandire bazat pe aceleasi axiome si guvernat de aceleasi legi cu cel al unui barbat.

Apropo, cea mai stupida intrebare pe care poti sa o pui unei femei este: “De ce?”. Nu va sti sa-ti raspunda niciodata. Intreband-o asta, o chinuiesti si nimic mai mult. Ba starnesti si resentimente. Singurul lucru pe care il poti face unei femei este sa o parasesti. Atat. In rest, odata inceputa relatia, esti pe orbita catre pozitia de sclav pe plantatie.

Uneori, cand au de-a face cu exemplare masculine mai indaratnice, ele scot la iveala arma totala, bomba atomica, pe care o lanseaza direct in calcaiul lui Ahile: incep sa planga. Aici s-a terminat. Nu pot exista supravietuitori. Si gata. Batalia este castigata fara drept de apel.

Multi vor intelege ca sunt un misogin teribil sau, mai amuzant, ca n-am intalnit eu femeia potrivita. Gresit. Nu fac altceva decat sa recunosc superioritatea rasei feminine asupra celei puerile, masculine.

De fapt, generatiile de barbati sunt crescute de femei. Cu totii am ramas undeva, intr-un cotlon al subconstientului, negat cu vehementa inutila, baieteii mamei. Si observ ca aceasta stare de fapt este perceputa inconstient si de regnul masculin, la care se observa o feminizare din ce in ce mai hotarata. Probabil din motive aspirationale catre puterea rasei superioare sau poate din mimetism, barbatii desfasoara, din ce in ce mai dezinhibati, actiuni odinioara strict feminine: isi fac manichiura si pedichiura, se penseaza, isi dau cu crema, ba chiar se si epileaza.

Se spune ca IN SPATELE fiecarui barbat de succes se afla o femeie puternica. In curand, IN LOCUL fiecarui barbat de succes se va afla o femeie puternica.

 Nu stiu cine e autorul articolului…dar mi-a placut textul.