Aripi frante

S-a lasat amagitoare noaptea,
Cuprinsa de-un intuneric rece si fara suflet.
A intrat si luna in tura,
E trista de indepartate timpuri, desi lumineaza,
A venit sa imi mangaie chipul
Sperand sa-si alunge singuratatea,
Asemeni unui zambet ce ascunde sute de lacrimi.
Visez in tacere, astern ganduri si soapte.
Ma simt abandonat  cumva in tristete.
Incerc sa respir, dar imi lipseste aerul.
As vrea sa ascult, dar nu inteleg tacerea.
Un suflet ce-i singur, nu oglindeste nimic,
Unde esti sa pot zbura?
Stii ca te caut,  dar am aripile frante…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s