Ultima mustrare…orala

Trebuie sa precizez ca mustrare scrisa pentru al meu tata insemna o cafteala adevarata ce aveam sa o tin minte peste ani. O mustrare orala, insemna doua palme si o juma de ora de teoria batului de chibrit. Eram prin armata, nu stiu care parte din ea pentru ca mai tot timpul am stat acasa. In fiecare dimineata ma trezeam la 4.30 sa merg la mandra sa ne dormim diminetile impreuna. Maica-sa lucra la un centru de paine si la 4.50 fix iesea din casa. Dupa ce inchidea usa la lift, saream si eu direct in patul cald cu una bucata prietena asteptandu-ma. Cu o saptamana inainte mandra imi spusese ca ramasese gravida si viitorul meu deodata parea cam sumbru. Soldat fiind, am inceput sa ma screm de bani pe unde am putut. Trebuia sa faca chiuretajul ca nu eram noi in stare pe vremea aia de crescut copii. Ultima solutie: Tata. Fix cu o seara inainte m-am dus cu jalba in protap la el, care de multe ori a dat dovada de generozitate in cazuri extreme. Dar spre „norocul” meu mi-a spus ca are bani dar nu de dat. A doua zi trebuia sa plece intr-o delegatie pentru cateva zile. Asta e zic…mai am cateva rude de intrebat dar banuiam raspunsul. In dimineata cu pricina, mi-am bagat picioarele si pentru prima oara, am bagat mana in buzunarul pantalonilor agatati in cuier. Cand am vazut ca avea cam un salariu si jumatate in buzunar….am inceput sa multumesc in stanga si-n dreapta. Dar mai in soapta ca nu vroiam sa-l trezesc. Am luat cat aveam nevoie si mi-am vazut de drum. 4.52 dimineata, deja eram incolocit de bratele mandrei. Cum stateam noi asa imbarligati, la 5.30 suna telefonul. Raspunde mandra cu ochii lipiti de somn si deodata o vad ca se albastreste la fata. E tactu’! imi spune cu o voce jalnica. Iau receptorul ingaim un alo abia perceptibil…si primesc instructiunile: „Ai fix 10 minute sa ajungi acasa! Cu tot cu bani!! Sper ca deja ai plecat!!!” Avea dreptate, deja eram in lift la ultima fraza. Distanta era cam de 5 statii de troleu’ plus inca fo’ 5 minute printre blocuri. M-am gandit eu ca daca iau troleul nu am nici o sansa, asa ca am luat-o la sanatoasa. Sa mai spun ca si daca era Usain Bolt pe culoarul de langa, tot il lasam de caruta? Ma ofticam ca nu era nimeni de la F.R. de atletism sa ma cronometreze sa vada cum bat toate recordurile nationale, mondiale si olimpice. Mi-a luat fix 7 minute. Al meu tata era deja in fata blocului. Ma astepta cu o caldura ce am simtit-o prin una bucata de pereche de palme. „Vorbim cand ma intorc” au fost cuvintele ce mai mult le-am dedus pentru eu aveam treaba sa incerc sa ma opresc din miscarea ce se numeste titirez. Reusind intr-un final sa ma opresc, cu vagi pierderi de memorie, realizez ca totusi am 18 de ani, sunt cat un mal de mare si tocmai mi-am luat cele mai adevarate palme din viata mea fara sa ripostez. E drept ca avea dreptate si banuiam eu ca scapasem de teoria batului de chibrit. S-a dovedit peste trei zile cand a morala ce am indurat-o parea ca nu se mai termina si as fi preferat o mustrare scrisa.

Anunțuri

3 gânduri despre “Ultima mustrare…orala

  1. Imi permit sa scot din context un aspect din cele povestite aici: te trezeai in fiecare dimin la 4 ca sa dormi in bratele ei??? Hmmm…ASA as vrea sa fiu si eu iubita!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s