Cum am racit dupa revelion.

Nu stiu cum se face ca majoritatea celor ce scriu pe bloage, bloggeri na, au deschis balul noului an cu posturi despre cumplita raceala ce s-a abatut asupra lor. Acum ce sa zic, nu ca nu as vrea sa fiu mai prejos, dar de doua zile umplu cosul de gunoi cu servetele pline de vascozitati si alte mucoase nazale. Daca tot se poarta explicitarea simtirilor pe timp de criza raceala, am sa incerc sa le explicitez si eu pe ale mele. Eu zic ca am racit la Toronto. Adica pe 1, dupa ce dimineata am avut videoconferinta cu romanica, intreb jupaneasa daca este de acord cu brilianta mea idee de a merge la Toronto. Ce motiv avem? Pai cum sa nu fie motive? Mergem sa beau o bere cu prietenul meu Adrian. Tu poti sa bei un vin cu nevasta-sa. Zis si facut. 550km in 5 ore si jumatate. Adica ajungem pe la 8 seara. Acum hai sa sarbatorim revelionul, de. Dupa multa bere si iar bere si ceva bericica, pe balcon era ca vara pentru noi. Cred ca ne era tare cald, ca noi nu simteam cele -10 grade, de afara. Pe la fo’ 3 dimineata, realizam ca suntem destul de beti obositi sa mai ridicam sticla pana la gura si ajungem amandoi la un consens. Acela ca ar fi bine sa ajungem prin niste paturi. Am ajuns din fericire fiecare langa jupaneasa lui…cred. Pe la fo’ 10 dimineata, am inceput sa ne dregem gaturile ragusite. Normal ca cu bere, altceva nu aveam si trebuia sa ne reparam intai,  ca sa mergem sa mai cumparam si altceva. M-am dres eu ce m-am dres, cand am realizat ca trebuie sa ma intorc in Montreal. Din motive de munca. Nu eu. Jupaneasa. M-am oprit la cateva beri doar, stiind ca cu politistii de aici nu prea stai la discutie, si dupa o masa copioasa la ceva restaurant mandarin cica, pe la 7 seara m-am despartit de prietenii mei ce ieri au devenit canadieni (alt motiv de bauta) si am condus spre casa. Cum se stie ca virusul gripei are perioada de incubatie pana la 7 zile, pe mine m-a lovit fix ieri. Dar rau. Asa rau ca imi curgeau muci si pe nas si pe gura si pe ochi. Nu mi-am controlat urechile, dar ma simteam destul de uscat in acea parte a capului. Cert este ca ieri inca mai balotam la servetele d’alea fine sa nu imi jupuiesc nasul in week-end. Treaba cu tremurat si cu frisoane la mine nu isi face efectul. Aseara, am pus fo’ 3 tricouri pe mine si o geaca de fis, si dupa 40 de minute de alergat, toate hainele erau sub forma de fleasca. Dupa o baie fierbinte si un amarat de Jack (fo’ 300g) astazi sunt aproape gata. Se va continua tratamentul in decursul acestei seri sub aceeasi forma, iar maine ar trebui sa fiu ca nou.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s