Ai lor sunt altfel

Povesteam mai demult ca am intrat intr-o biserica. Nu orisicare, una penticostala. Tot acolo spuneam ca am avut o discutie cu preotul, care era negru. Nu sunt rasist, era doar o precizare. Stiind faptul ca imi sunt foarte dragi, preotii, ca cum iubeste dracu tamaia, am zis, hai macar de data asta poate capat niste raspunsuri. Nu ca ar da ei pe afara de desteptaciune, am zis ca ei le stiu pe astea despre Barbos. Dupa primele 5 minute de socializare, ii spun ca vreau sa-l intreb ceva foarte serios. Mi-a spus ca o sa incerce cu ajutorul Celui de Sus sa imi raspunda. Ei da! Aici e aici, ca nu prea ai cum sa-l intrebi pe Barbos! L-am intrebat de ce  Dumnezeu este alb si nu orice alta culoare a pamantului. Am avut impresia ca se uita ca Base la mine si ca ma va da afara din biserica. Si-a pus mana pe chelia deasa si lucioasa, incercand sa-si treaca mana prin par, de parca ar fi avut. Imi raspunde ca este o intrebare la care nu s-a gandit pana acum si nu are raspuns. Nici macar la Cel de Sus nu poate apela sa-l indrume. Ti-am spus eu, imi rad in sine!!! Il intreb de ce individului de rand ii trebuie biserica, foarte bine putand sa se roage oriunde. Conform bibliei, Dumnezeu e pretutindeni, nu? A doua privire, gen ochi picior peste picior, aceeasi scarmaneala neteda a pielii capului. A incerat sa ma duca pe la Ploiesti, Pitesti ca si ei au aici d’astea, si dupa cateva minute il intreb daca el chiar crede ce zice. Tragand aer in piept, de parca ar fi asteptat sa inspire ceva miracole de Craciun (nu m-am putut abtine, e de sezon, na) imi spune ca nu stie momentan ce sa imi raspunda dar ca va incerca din rasputeri. Nu de alta dar chiar incepuse sa fie el cel intrigat. Asta s-a intamplat atunci, prin octombrie. Duminca trecuta, stiind ca este adunare gospeleasca la biserica, ca in fiecare duminica de altfel, mi-am zis sa ma duc sa vad ce mai face cunostinta mea mai veche. Terminase el de cantat gospelu’ din dotare si o imbarliga pe o pustoaica la vreo 86 de ani. Ma vede ca vin agale pe alee si dupa ce o expediza pe pustoaica se indreapta zambind spre mine. Haida! ca doar nu iti picai cu tronc acum! Bucuros nevoie mare, mai mai ca se vedea cand da din coada, ce sa mai. Il intreb daca a avut vreo viziune de la ultima noastra discutie si imi poate raspunde la intrebari. Din pacate, dupa cum ma asteptam, imi spune ca nu are nici un raspuns. Imi promite ca va incerca sa gaseasca aceste raspunsuri ce de-acum il macina si pe el saracutul. Dupa o palavra de vreo 2 ore,  interesanta de altfel, ma indrept spre casa, cu aceleasi intrebari ce nu isi gasesc raspunsul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s