Vinuri vechi, bune…si degeaba.

Citeam la Groparu’ despre ce bucurie i-au facut parintii. Din aceeasi categorie a vinurilor bune, vechi si degeaba, mi-am adus aminte de o comoara ce ‘al batran, mai batran decat tata, adica bunica-miu na, a ascuns in… dar mai bine sa o luam cu inceputul. Eram cu al meu fratior si cu tata la tara la Soldanu, cica localitate de frontiera, asta te intampina cand intrai in sat, pe dracu’, mai ai fo’ 25 de km pana la Dunare si la bulgari. Si cum frecam noi duda sub un dud imens din curte, al meu frate cica a visat el cand era la Bucuresti, ca bunicu’ are ingropata o comoara in curte. Eu curios si dornic de aventura, ca abia de vazusem „Toate panzele sus”, il intreb ce era in comoara. Adica sa stiu ce imi iese, ca daca erau bani sau goldeanu’ ma bagam, dar asa pentru cine stie ce ceramice arhaice nu merita efortul. Asta micu’ cica erau bani de aur si de argint. Visase el, Nu te pui cu visele omului acum. Bun! Hai sa dam la lopata atunci. „Unde zici ca ai visat mah ca era comoara?” „In curte!” Si aveau bunicii o curte, de faceai doua terenuri de fotbal si iti mai ramanea si de un strand cu tot cu dusuri. Unde sa sapam noi acum, ca in gradina de zarzavat parca nu am fi vrut sa ne alerge bunica cu cine stie ce scule agrare, in curtea din fata parca nu ne venea sa facem o groapa ca prea e cu vederea spre ulita si rade lumea de noi, in spatele casei era buda…Hai sa sapam la radacina dud-ului, ca e si umbra e si mai ascuns si oricum nu ne vede nimeni. Era undeva la gardul cu vecinu’, in fundul curtii si nu prea bateai pana la el ca astia batrani mai aveau si fo’ 20 de randuri de porumb in gradina si era inalt ca doara era august sau septembrie… Dupa fo’ doua ore de lopatit si o groapa de aproape juma’ de metru’, si eu si asta micu’ eram gata. Nu ne mai trebuia sapat pentru toata vacanta. Numai ca asta micu’, mai capos el din fire, ca si acum, zice ca mai trebuie sapat ca altfel nu gasim comoara. Noroc chior sau bafta lu’ tata si al lu’ bunicu, nu stiu cum sa numesc altfel, dar am gasit o lada cu 24 de sticle de vin rosu (de fapt negru si de fapt era marmelada) pus de bunicu’ cand o implinit tata 18 ani, cu gandul sa-l scoata la nunta. Numai ca la nunta deja uitase de el si uite asa ramasese bunatate de vin uitat in fundul curtii. Dupa un calcul simplu avea fo’ 16 ani vechime. Normal ca eu cu frate-miu am spart o sticla si am inceput sa mancam marmelada, ca de era dulce si buna. Pe seara, ne-au gasit astia dupa cautari indelungi, eu si frati-miu dormeam de cateva ore fara nici o greata, si am mai dormit pana a doua zi dimineata ca doara am fost in coma, zic eu. Nu s-a lasat cu scandal, dar din toata comoara aia s-a ales prafu’. A luat tata fo cateva sticle acasa care s-au impartit in mod egal,  pe principiul „obligatii”, doctori, agentu’de circulatie, sectoristu’ si eu stiu ce mai invartea tata pe atunci.

3 gânduri despre “Vinuri vechi, bune…si degeaba.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s