Sa zicem ca era un el si o ea. Nu aici. Din pacate nu erau impreuna, fizic…si departarea ii macina incet dar sigur pe dinauntru. De fapt nici nu se cunosteau…nu fusesera nici un minut impreuna macar. In schimb ajunsesera sa creada ca se iubesc, ca fiecare este jumatatea celuilalt. Ajunsesera sa creada ca este acel suflet pereche ce il cautau asiduu, de cand se stiau. Ajunsesera sa creada ca acesta este motivul de a trai. Singurul de altfel. Deja o banala poza a unei ape, era interpretata ca o distanta ce-i va separa pt totdeauna…
Eu nu cred povestea asta, prea e siropoasa asa ca nu mai scriu ca zice lumea ca e adevarat 😀
Catalin Paraschiv 
nu erau impreuna dar se iubeau…sufereau…sufereau pentru momentul in care se vor afla unul in fata celuilalt, cand inima le va bate din ce in ce mai tare, mainile le va tremura, nu-si vor gasi cuvinte, vor avea privirile pierdute, se vor impacienta, vor dori sa fuga, sa nu se fi intalnit.dar in loc de fuga au ales, fara cuvinte sa se imbratiseze.s-au sarutat.au realizat ca intr-adevar sunt suflete pereche. cuvintele nu-si gaseau rostul.iubirea dintre ei era exprimata prin saruturi, imbratisari.se trezeau dimineata unul langa celalalt.nici macar nu-si vorbeau.doar se strangeau in brate.fiecare era cu gandurile sale.noptile treceau repede.fara cuvinte doar pasiune.tremurau de fiecare cand simteau unul atingerea celuilalt.mana lui se plimba pe corpul ei.de sus de la gat cobora incet si din ce in ce mai apasat…saruturi fierbinti…o dorea cu o asa pasiune incat nu stia cum s-o sarute mai repede, nu stia unde sa-si puna buzele pentru a-i simti pielea moale, mirosind frumos, carnea frageda, onduirile la fiecare atingere si sarut.adora s-o sarute. fiecare parte a corpului era atent studiata, nu-i scapa nimic din frumusetea ei.ea ii cuprindea capul de fiecare data cand se lasa in jos il mangaia incet.toate gesturile lui o faceau sa-l doreasca cu ardoare. o innebunea, o facea sa uite de ea.il cuprindea in brate, se lasa usor pe el si ii saruta pasional.ii simtea dorinta lui de a se lasa condusa spre intregirea corpurilor.gemete de placere, stropii de transpiratie totul era dus la extrem.se iubeau intens.sufereau.traiau aceasta suferinta cu o placere maxima.cand nu mai stiau de ei,tremurau, amorteau, se opreau, se sarutau, se tineau stans in brate.lumea era a lor.nimic nu-i putea desparti.simteau ca unul fara altul nu exista. tot ce faceau ii lega, ii unea. nu puteau trai unul fara celalalt.
huh? cum le stii tu pe toate ca un om mare… 🙂
pai nahhh…de ce nu??? ;;)
daca vrei ii dau si un final commentului meu…
abia astept…
toata fericirea s-a oprit dintr-o data.nici nu stie cand s-a trezit in fata unui mormant.abia atunci realizase: a ramas singur.s-a dus si nu se va mai intoarce.singura lui placere, bucurie l-a parasit.totul e verde in jurul lui. un haos… o cauta cu privirea si tot ce vede este doar o piatra inscriptionata cu numele ei,”te voi iubi in veci” doar atat…nu intelege nimic.durerea nu-i da voie.lacrimile nu-s de ajuns.nu mai pot exprima nimic.tot ce mai poate simti sunt niste fiori. nu stie cum poate trai fara ea.ia in brate piatra funerara si tipa:”te vreau…nu pleca…e asa pustiu fara tine…ma simt gol!!” nimic nu mai are culoare in jurul lui.nici macar frigul nu-l mai poate simti.tot ce face este sa se gandeasca la ea neincetat.tigara dupa tigara, in pat vizionand in mintea lui imaginile cu ea.e ca o boala incurabila.pustietatea il ingrozeste.a uitat sa mai comunice, sa mai manance, sa se mai spele.moartea ei il va urmari tot timpul.nu mai poate fii un om normal.nu fara ea…
doar atat? ma asteptam sa scrii toata cartea 🙂
=))))))))) pai nahh hai s-o scriem impreuna…tu ai inceput eu am comentat…
pai mai am ce? ai inceput cu iubirea, ai terminat cu fatalitatea…cuprinsul e rodul imaginatiei 🙂
pai nahhh..poate schimbam ceva…traim cuprinsul…
Si eu?? Nu primesc si eu un rol in povestea asta???
Sau…am pierdut preselectia???
@ Sunshine Nu a fost vorba de preselectie, povestea era despre tine…dar emotions, a intervenit pe parcurs si uite ce menage a trois a iesit! 🙂
nu e despre nimeni povestea creata de mn…pur si simplu putina provocare la adresa ta akaty ca n-ai avut „tupeu” s-o continui…sau nu te caracterizeaza povestile de genul asta? :)))))))
@ emotions
povestea era despre sunshine….dar bine ai venit in ea…sper sa nu stai mult
Va cam faceti de cap…., fara mine!!! S-a mai intamplat si alta data??? Tu, emotions, pari sa sti ce fel de povesti ii plac lui akaty…Hmmm…sa ma bag? Sa nu ma bag????
atunci nu-mi face placere sa stiu nici de tine nici de sunshine.si atatea discutii de parca avem 18 ani…:))))) ma asteptam la altceva dar…:))))
si poti sa-mi stergi commenturile pentru ca nu ma intereseaza nimic…nici sa intru in poveste (fictiv)…nu se merita…
@ emotions eu la 18 ani nu mai discutam, faceam 🙂
sunt sigura ca si acum te porti la fel ca la 18 ani…nu e mare diferenta…
@emotions cata siguranta dom’le…ma intreb de unde?
si..se termina povestea asa…ambiguu??? fara finaluri ipotetice oferite de cititori??? eu eram chiar curioasa…Poate mai incearca cineva alta varianta!! Cea cu moartea eroinei…mmm..parca e cam sumbra… Emotion, de ce ai renuntat??? Provocarea ta a avut mare efect..Cine stie ce ar mai urma…?!