Despre ei…

Scriam zilele trecute despre dusmani…mai stiti vorba aceea: pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti. Deunazi am avut o sedinta. Si ca de fiecare data cand „bossu” zice ca e de sedinta nu e de bine. Ordinea de zi,  si cand deodata, iaca ca exista probleme de comunicare intre departamentul de training ce cu onoare il conduc si supervisori!!! Haida de zic, careva dintra imbecilii de quebecosi s-a plans ca o femeie la sefu’. Bun, sa punem cartile pe masa. Imbecilu’ cu pricina, ii cam disparuse elanul cand i-am pus rezultatele de productie pe masa. Este cel mai „worst case scenario” dupa cum zice amicul meu afghan, sa ai un sef incapabil si subalternii sub limita legala a prostiei. Dupa suturile in fund pe care si le-a luat, vine la mine ca un barbat fara „oo”, si incearca sa isi ceara scuze ca nu trebuia sa se ajunga pana la seful al mare cu raportul intermediar de productie, ca este slujba lui in joc…la un moment dat am crezut ca ma confunda cu apa calda si ma crede cumva de varsta lui fiica-mea. Venise cu jalba in protp ca ar fi bine sa o punem de un brainstorming sa ridicam nivelul de productivitate si alte abureli din astea.  Stau si ma intreb cateodata, de ce D-zeu nu ne-a facut sa suferim atunci cand suntem prosti? Tind sa cred ca daca prostia ar durea astia ar fi intinsi toata ziua pe jos de durere

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s