Aventuri la consulatul US

Ca sa plec in state, ca ma trimite a mea companie draga, eu ca rezident doar, trebuia sa merg la consulatul US pt un interviu in vederea obtinerii vizei. Plecarea mea fiind pe 17 ianuarie, am inceput pe la sfarsitul lunii noiembrie sa caut o data libera sa ma programez la interviu. Numai ca la consulatul din Montreal, nu erau locuri libere pana in februarie!!!! Hai sa cautam prin alte orase ca doar este ditamai tara aici. Am gasit in Toronto, pe data de 7 ianuarie, adicatelea luni, la ora 9 dimineata. Plecasi eu avionul duminica din Montreal la amicii mei din Toronto pt interviu. Toate bune si frumoase, sa lasat cu bere multa ca de, nu ne vazusem din octombrie. Luni dimineata, dupa o noapte lunga de altfel,  ajung eu frumos la consulatul US cu vreo 20 de minute mai devreme, ca zic sa nu care cumva sa intarzii…cine stie ce bile negre imi rezerva astia. Nici nu am ajuns bine in fata cladirii, ca ma luat un nene de la securitate de la ei, ca daca am cumva „appointment”, ca altfel nu intru in cladire. In sfarsit dupa ce primesc „binecuvantarea” de la el intru in cladire. Acolo m-au luat alti doi; „goliti buzunarele si va rog sa treceti prin poarta magnetica”. Mama, parca zbor cu avionul si astia ma cauta de bombe, zic eu in gandul meu. In sfarsit, trec si pe acolo, ajung cu bine in sala de asteptare, si acolo surpriza!!! Peste 80 de oameni!!!! Chinezi (ma rog foarte multi asiatici cu ochii mici), indieni, pakistanezi si bineinteles foarte multi hispanici. Inainte sa ajungi la „interogatoriu”, suna cam sumbru, dar cam asa a fost, te chema un nene sa iti ia amprentele, ma rog nu cum eram eu obisnuit prin filme, cu tus si pus degetu’ pe hartie. Asezai mana pe un scanner si gata amprentele. Acum te aveau si in baza de date. In fine. Nu mica mi-a fost surprinderea cand am auzit ce tampenii pot sa spuna unii doar de dragul de a obtine o amarata de viza. Printre motivele „adevarate” au cam fost: nu mi-am vazut nepotelul si trebuie sa merg neaparat acolo, copii mei lucreaza si trebuie sa am grija de nepotelul meu ca nu are cum sa stea singur…cand a fost intrebata cati ani are nepotelul…surpriza!!! 18 ani! Un grup de „lautari” indieni, erau vreo 10, vroiau si ei viza sa mearga in Las Vegas sa concerteze… O ea, hispanica dupa nume, Christina Gabriela, cand am auzit numele m-am uitat ciudat, am crezut ca este vreo romanca, dar de unde, columbianca!!!, la vreo 20 de ani, vroia sa mearga la prietenul ei, ca ii facuse chemare. Prietenul ei stupoare, avea 68 de ani si se cunosteau de pe internet!!! Printre putinii care au obtinut viza a fost un galbejit ce parea intelectual, tinerel de altfel, la vreo 23-25 de ani, avea invitatie de la Microsoft sa faca un stagiu de pregatire. Ma rog au mai fost multe altele, daca am sa imi aduc aminte am sa le povestesc cu prima ocazie. Cam asta a fost ziua la consulatul US. Apropo, mie mi-au spus ca sunt eligibil si ca am sa primesc pasaportul cu viza in 5-6 zile lucratoare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s