Gabriel Garcia Marquez

 Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca nu  sunt decât o papusa de cârpa si mi-ar oferi în dar o bucatica de viata,
probabil ca n-as spune tot ce gândesc, desi în definitiv as putea sa gândesc tot ce spun. As da valoare lucrurilor marunte, dar nu pentru ce valoreaza ele, ci mai curând pentru ceea ce ele semnifica. As dormi mai putin si as încerca sa visez mai mult; de-abia acum înteleg ca pentru fiecare minut în care închidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge în timp ce altii ar sta pe loc, as ramâne treaz în timp ce toti ceilalti ar dormi. As asculta în timp ce altii ar vorbi si, Doamne, cum m-as bucura de savoarea unei înghetate de ciocolata! Daca Dumnezeu m-ar omeni cu o farâma de viata, m-ar împinge de la spate în bataia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci si sufletul. Doamne, daca eu as avea o inima, mi-as scrie ura pe un cub de gheata si as astepta ca soarele sa-l topeasca. As picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh, un poem de Benedetti si o serenada de Serrat pe care as oferi Lunii. As uda trandafirii cu lacrimile mele ca sa pot simti durerea spinilor si sarutul de culoarea carnii al petalelor proaspete. Doamne, daca as putea primi o farâma de viata… n-as lasa sa treaca nici macar o zi fara sa le spun oamenilor ce iubesc, ca îi iubesc. As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca la ei tin cel mai mult si as trai îndragostit de iubire. Barbatilor le-as dovedi cât de mult gresesc atunci când cred ca nu trebuie sa se mai îndragosteasca atunci când îmbatrânesc, fara sa stie ca ei îmbatrânesc tocmai pentru ca înceteaza a se mai îndragosti. Unui copil i-as face cadou o pereche de aripi, dar l-as lasa sa învete singur a zbura. Pe cei batrâni i-as învata ca moartea nu vine o data cu vârsta, ci o data cu uitarea. În fond, si eu am învatat de la oameni atâtea lucruri… Am învatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe vârful unui munte, fara sa stie ca adevarata fericire este felul în care urci pantele abrupte spre vârf. Am învatat ca ori de câte ori un nou nascut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oara, degetul mare al tatalui sau, îl tine strâns pentru totdeauna.
Am învatat ca doar un om are dreptul sa se mire când vede un om cazut, dar de fapt ar trebui sa întinda mâna sa-l ajute sa se ridice. Sunt o multime de alte lucruri pe care as putea sa le învat de la voi, desi, realmente, multe nu îmi mai vor servi la nimic, fiindca atunci când ma vor pune la pastrare în acea cutie eu voi fi murit deja.

Anunțuri

Spune-i

„Spune-i cand ai sa o vezi
Ca sunt fericit , ca mi-e bine …
Ca sunt rasfatat de iubire …
Ca trecutu-i doar o amintire …
Spune-i … spune-i ce crezi
Dar ascunde-i adevarul !

Ca nu-mi gasesc in viata nici un drum ,
Ca plang de dorul ei si viitorul
E ca un fum de la plecarea ei …
Spune-i cand ai sa o vezi
Ca viata mi-a dat dat tot ce-mi doresc
Dar cat de mult o iubesc nu-i spune !…
NU-i spune … sau spune-i ce crezi ! … „

Cineva mi-a spus zilele trecute „m-am gandit ca ai si tu dreptul la fericire”. Oare cine suntem noi, aceia care decidem cine are dreptul la fericire si cine nu? Si cum vine asta? A fi fericit este un drept care ti sa da? Fericirea, bucuria ca si tristetea de altfel, sunt stari de fapt care vin si se duc. Parca am mai scris asta undeva, dar imi place.