O clipa de bucurie…

Sambata, am ratat meciul Romaniei contra Olandei. Job-ul, ce sa-i faci. Am ajuns casa dupa doua ore de la fluierul final, asteptand cu emotie (habar nu am de ce) sa citesc  consemnarile si reactiile „de dupa meci”. Vazand rezultatul si faza golului, am simtit o clipa de bucurie. M-a facut sa ma simt mandru ca sunt roman, chiar si de aici de departe de casa. Probabil ca distanta nu este o variabila in ecuatia sentimentelor. Mi-am simtit sufletul plin. A fost al dracului de bine. Numai ca bucuria ca si tristetea sunt sentimente care vin si se duc. Stau si ma intreb, daca in asta consta „fericirea”? Sa simti aceste clipe de bucurie, si sa iti doresti sa ajungi sa umpli minutul unei ore cu acest sentiment?  Kipling a spus ”  Daca ajungi sa umpli minutul trecator, Cu sasezezi de clipe de vesnicii”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s