Ratacire

Imi cer iertare ca am crezut in acest joc amagitor in care amandoi ne-am jucat cu visele, in tot acelasi univers trist si pustiu, spui tu, care nu mi-a oferit mie, nici macar o sansa…
Ma intrebam de ce ma agat de iubirea asta de parca ar fi macar o sansa in ea…
De fapt ma intreb si de ce mai traiesc pe pamantul asta plin de lacrimi si ploi….
E ciudat, inca mai cred…in tine…
Octavian Paler a spus ca „Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd!”
In cazul meu, lucrurile s-au complicat foarte mult…am pierdut doar eu, si am pierdut totul…
Chiar mi-as dori sa raspund cand aud un „te iubesc” dar nu am cui… ramane doar ca un trist ecou, oprit de buzele mele, care si-au jurat ca le vor saruta intr-o zi pe ale „tale”.
Imi pare rau ca nu am avut puterea sa te pastrez pentru totdeauna, nu am avut de unde sa o iau… am fost lovit iar, si iar, si iar ca si un ultim caine, care se ridica in picioare, nevrand sa renunte la lupta, dar care primea inca o lovitura care il face sa se gandeasca serios la dorinta de a murii…
Se zice ca un caine se intoarce la stapanul sau, oricat de tare ar fi lovit… uneori mi-as dori  si eu un astfel de suflet…
In universul acesta infinit ma simt ca o picatura de ploaie care mai are putin si se usuca,  aiurea… Totul e aiurea…
E un sentiment pe care nu l-as dori nici celui mai mare dusman al meu, sa simti fericirea disparand, totul prabusindu-se ca un stupid joc de Domino in fata ta… lumina acoperita de intuneric… sa vezi cum iubirea este ucisa… fara ca TU sa nu poti face nimic…
Regret… Dumnezeu stie cat regret..
De fapt, stie si incearca sa vada pana unde pot merge, cat va fi de departe, ultimul meu pas, ca  dupa aceea sa ma ia in mainile lui si sa ma puna iar pe calea cea buna…dar eu nu mai pot sa astept atat…
Ai fost si inca esti totul… nimic nu a contat mai mult ca tine…
Ma simt josnic si ultimul om de pe acest pamant secatuit de iubire, daca nici macar tie nu ti-a  pasat, nu stiu cui ii va pasa, si sincer, nu mai vreau ! nu…nu mai vreau… nu vreau sa pese  nimanui de mine, eu nu le voi mai zambii, sper sa nu imi zambeasca nici ei… si asa nu pot  intelege un zambet acum… m-am ratacit in mine…dupa ce parca ieri, am incercat sa imi  dovedesc iubirea… Am gresit, enorm de mult…
Eu am fost cineva care nu te-a meritat niciodata…si eu am fost cel care a primit pedeapsa  celor care nu iubesc, desi am iubit… E cea mai mare pedeapsa…sa mi se ia iubirea…Un  sentiment cumplit, dar pentru care…te iert, sa nu crezi ca te urasc… Te voi astepta toata viata …probabil nu mai conteaza…
Eu voi rataci…
Sper ca sa poti sa uiti acele lucruri neinsemnate pe care le-am facut pentru tine, asteptandu-te sa  vii…mai mult ca pe oricine… chiar mai mult decat pe oricine…si sa poti trece peste asta, nu  conteaza unde ma duc eu si ce voi fi in continuare, astea probabil, sunt ultimele cuvinte pe  care ti le voi rosti…
Daca nu te-as fi asteptat, nu as fi suferit… sti cat imi doresc sa nu te fi asteptat atat de  mult?
Nu… nu cred ca poti sa iti imaginezi…nimeni NU poate…ura, rautatea si iubirea se lupta pentru a castiga un razboi care imi va decide viitorul…razboi, pe care eu, personal, il doresc  pierdut…
Te rog sa ma ierti pentru ca iti spun aceste lucruri, oricum, nu mai conteaza nimic…
Te rog sa ma ierti pentru tot…Daca vei veni in inima cuiva, iubire, ramai acolo…daruieste totul, si nu mai pleca…iar daca  vei veni in inima celei pe care am iubit- o…te rog din suflet sa nu o faci sa sufere…
Si inca un lucru te mai rog… revino, iubire, in inima mea…
Eu…te astept, pentru ca tu esti IUBIREA MEA.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s