O fetita mica

A fost o data ca niciodata o fetita. Si aceasta fetita traia ca mai toate fetitele intr-un tinut foarte frumos, pur si alb, numit taramul copilariei. Aici ea nu avea nici o grija, pentru ca era ocrotita de aceasta lume…Si aceasta fetita …a crescut mare, mare…si …la un moment dat si-a dat seama de asta…De faptul ca a intrat in taramul “oamenilor mari”. Si se gandea ea, oare cum a trecut timpul asta pe langa mine…ce de amintiri !!… Oare sunt putine … Oare sunt suficiente…Oare se puteau mai multe… se mai gandea… ce pacat ca pasesc in aceasta lume atat de repede… Pe nesimtite..si.. s-a gandit ea si s-a framantat si a incercat sa-si gaseasca drumul mai departe si cauta, si cauta, nimic.  Parca nimic nu era cum ar fi vrut parca nimic nu ii satisfacea dorintele…Sau poate erau lucruri interzise, sau poate unele mai mult sau mai putin impuse de care nu putea scapa si care o indrumau cu pasi marunti dar repezi in taramul „oamenilor mari”. Intr-o zi privind in jurul ei si refuzand sa se adapteze (nu ca n-ar fi putut ci ptr. ca nu voia) s-a hotarat sa se intoarca de pe tarimul numit „lumea oamenilor mari” si sa reintre in cel la care se gandea de atatea ori cu nostalgie. „Taramul copilariei”, a stat ea putin aici,  dar parca nici asta nu i se potrivea pe deplin, totusi ea nu mai era o fetita mica ci mai degraba o « fetita » mare. Se gandea oare, toate fetitele si toti baieteii mici ajung mari si la un moment dat refuza aceasta lume plina de griji si probleme, sau numai ea ?????

Un gând despre “O fetita mica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s