Ganduri

Adeseori am intins o mana, uneori am ramas asa, fara a primi vreun raspuns. Alteori mi-a fost smulsa din umar cu ura, cu cruzime, chiar nejustificata in nici un fel pentru o biata mana intinsa. Cateodata, surprinsa, am simtit pilea-mi fina atinsa de raceala de sarpe a unui banut. M-am scuturat iute de povara lui si am cautat sa dau inzecit inapoi. Altedati, prea rar insa, mi-a fost stransa cu caldura poate o secunda mai mult decat ar fi trebuit, in clestele inrosit de focul ce arde in noi. M-am speriat si am fugit. Dar nu am ezitat s-o intind iar. Uneori, ca noi toti am cazut in capcana de-a fi dat cioara din mana pe vrabia de pe gard si m-am ales tot cu o mana intinsa sau cu o vrabie ce s-a dovedit a fi cioara, mai urata chiar decat cea care tocmai plecase schiopatand, alungata. Nu exista nici vrabie nici gard, exista doar mintea noastra care transforma cioara-n dihor si vrabia-n privighetoare, si sufletul nostru care goneste aiurea dupa iluzii invesmantate in fir de aur ce se destrama la prima sageata necrutatoare a diminetii si ritmul de cantec de leagan ce aminteste de Lorelei:”Anii mei tineri au sunat a cantec, dar am trecut pe langa ei cu dragostea de mana si am ramas cu mana intinsaca a REGELUI LEAR”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s