Sport national sau individual

Exista in Canada, mai exact in imprejurimile Montrealului, romani singuri. Nu este o stire. Este o realitate. Barbati singuri ,fara catel, fara purcel, doar cu cate o relatie pasagera ce dureaza trei zile cu cea de alaltaieri. Se cunosc intre ei, drept pentru care si-au gasit cateva lucruri in comun. De obicei se aduna in grupuri de cate doi-trei “prieteni” si se face cate un brainstorming. In serile respective, cred ca orice femeie ar fi geloasa pe tema subiectelor abordate. Geloase in sensul ca barbatii sunt in stare sa barfaesca mult mai mult decat ele si pot fi foarte ipocriti. Cum creierul lor nu poate lucra pe uscat, se trece la practicarea sportului national de aici : nu, nu este hockeyul, pentru romani exista alcoolul. Exista o contradictie aici. Romanii nu beau cu un motiv anume; ei sunt  cei mai mari dusmani ai alcoolului. Pe unde il prind, il extermina beau pe tot. Unii dintre ei sunt asa de “inteligenti” incat au ajuns la concluzia ca a bea toata bautura din casa, este o necesiate, chiar o placere. Ca se intampla in cursul saptamanii si nu mai ajung pe la munca doua trei zile, nu-i bai. Ideea este ca ii considera pe altii  “prieteni” doar cand au nevoie de ajutor. Ei nu sunt jucatori de echipa; mai mult individual, asa ca tenis-ul. In concluzie, nu este un sport national, este unul individual. Dar ei sunt fericiti.

Iar aventuri la consulatul romaniei la Montreal

Speram sa nu mai scriu despre romania si demnitarii jegurile ei. Dar… Jupanesei i-a expirat pasaportul. Concluzie, stiind procedurile consulare, mers la consulat facut procura pentru terta persoana din romanica. Platit 55$. Inainte sa trimit procura vorbesc cu al meu var (terta persoana) si imi spune ca DOBITOCII au schimbat procedurile de eliberare a pasapoartelor. Adica Jupaneasa acum este obligata sa mearga in jegul de tara ca sa isi faca pasaport. Un roman ce traieste in afara tarii, si din pacate are inca nevoie de pasaportul romanesc, trebuie sa plateasca din banii lui drumul pana in romania pentru un jeg de pasaport. Chiar daca este expirat, pasaportul nu romanul, i se va da de la consulat o hartoaga valabila o luna de zile (omului nu pasaportului) prin care poate ajunge in jegul de tara. Acest titlu de calatorie te costa 95$!!!! Dupa aceea, ajuns in tara, ar trebui sa-si faca pasaportul. Asta daca mai vrea sa se intoarca acasa. Deci cu alte cuvinte pasaportul romanesc va ajunge sa coste aproximativ 2ooo$. Gata. Ma duc la biserica si dau acatiste (asa se spune parca) si ma rog sa-i vad pe toti facatorii astia de bine in geam la Rahova si la Jilava, sa apuce sa manance ce am sa le duc eu. Le transmit un calduros HUUUOOOOO!

LE  Astazi dupa ce mi-am bagat si scos la telefon cu consulatul roman de la Montreal, mi s-a explicat ca ar mai fi o varianta totusi. Si anume aceea de a-ti face pasaportul prin consulat. Durata?  Intre 120 si 150 de zile. Lucratoare. Am incheiat cu acelasi mesaj calduros HUUUOOOO!

1 Decembrie

Citeam prin ziarele romanesti de pe aici din Montreal cum ca ar veni 1 decembrie. Bun. Mai scria in Pagini Romanesti, asa se numeste fluturasu’, scuze, fituica, bai da ce-am ma*, ziarul na, ca in romanica se pregateste marea parada militara de 1 decembrie. Huh??? La ce dracu mai trebuie sa treaca asa-zisa armata romana cu “noutatile” ei militare de la pasopt(’48) ca oricum nu trebuie sa demonstram nimanui ca avem armata. Toti cei ce au nevoie sa stie tehnica militara ce o poseda frumoasa natiune, o au deja fotografiata, amprentata, indosariata si pusa la loc sigur. Numai ca banuiesc ca inainte de asta vor face si repetitii, nu? Adica, dupa ce ca se circula foarte bine in Bucuresti, daca mai si inchizi pt o zi sau doua Kiseleffu’ si inca doua trei strazi…immm, imi si imaginez ce placere va fi vineri pentru soferi. Revenind la subiect, chiar trebuie sa ne comportam ca un vechi raion sovietic sau ca o fosta republica sovieta socialista? Uite ca da. Acum sincer nu stiu daca Base’ are scris pe hartie ce trebuie sa faca, adica are scris…numai ca nu stiu de unde. O fi de la rasarit…? O fi de la varu’ Obama proaspat ales, nu pot ca sa stiu. In fine, uite ca am dat-o in politichie si chiar nu ma prea pricep la d’astea.

bai da ce-am ma* -dupa ce am scris aceasta expresie, mi-am adus aminte ca am citit-o la Retoric si mie ca imi cere drepturi de autor dupa aceea. (sper ca observi ca te tratez cu cel mai al dracu’ respect de care sunt in stare, da?)

Aventuri la consulatul romaniei la Montreal II (faza pe tara)

Dupa cum spuneam aici, gandul ca trebuie sa ajung iar la consulat ma facea sa incerc sa vad daca ma pot lua la bataie singur. In primul rand, romanii de acolo sunt foarte binevoitori si daca ar putea sa te dea afara ca ii deranjezi in timpul programului (ei fiind platiti sa lucreze, nu sa stea) ar face-o cu cea mai mare placere. In momentul in care am solicitat 3 TREI!!!!, documente, am fost intrebat :”dar la ce va trebuie???”. Eu argumentand de altfel necesitatea acelor acte. A inceput ca un veritabil functionar roman.  VA COSTA 55$ FIECARE!!! Stia pretul dar nu stia ce imi trebuie. Atunci cand i-am spus ca imi trebuie o imputernicire pt X, a inceput :”ca nu stiu daca se poate face, nu stiu daca este bine, bla, bla, bla”. Eu, calm din fire, ii explic ca asta cer autoritatile romane din romania, si ca ar fi bine sa incerce sa imi dea hartia ce imi trebuie. Dupa indelungi cautari prin bibliorafturi (cam 10 minute), scoate o hartie de acolo, face o copie si mi-o intinde ” asta CRED ca este…”. Bai nene, de ce doar “crezi” cand este o amarata de imputernicire!!! Ar fi trebuit eu sa stiu ce formular imi trebuie, probabil. Si povestea s-a repetat  si pentru celelalte. In concluzie, pentru cele TREI!!! hartii am pierdut doua ore. A doua concluzie, romani din Montreal, inainte sa mergeti la consulat, face-ti niscai plecaciuni, rugati-va la Doamne Doamne, neaparat trebuie sa va luati zi libera ca sa va rezolvati problema si cel mai important inarmati-va cu rabdare, multa rabdare. Apropo de consulate, un amic de-al meu ce este afgan, in momentul in care a trebuit sa-si faca pasaport, el fiind refugiat politic si nu avea nici un fel de act!!!, a mers la consulatul Afghanistanului sa-si faca pasaport si in DOUA!!!!!!!! zile a avut pasaportul. Eu cand am sunat la ambasada in Ottawa, si am intrebat daca imi pot schimba pasaportul, raspunsul prin telefon a fost urmatorul: “Aaaaaaaaa, nu sepoate dom’le, numai in romania se fac pasapoarte. Ambasada nu se ocupa cu asa ceva!!! Trimite-ti actele aici si noi le trimitem in romania si asa aveti pasaportul, dureaza cam 2-3 luni. La revedere!”. Nu-i asa ca nu ai cum sa nu-ti iubesti compatriotii??? Mai ales ca ei sunt platiti din banii romanilor din romanica sa-i ajute pe romanii din Canada, ce inca mai au pasaport romanesc. Numai ca ne-o cam trage tuturor.

Montreal, taramul fagaduintei

Stiu, cam pompos titlul. Probabil ca am mai scris despre Montreal. Sunt in aeroport in Charlotte (iar), si ma gandesc ca peste 3 ore voi fi acasa. Acasa pentru mine inseamna Montreal. Venind dintr-o tara unde civilizatia societatii este probabil la cateva zeci de ani distanta de o asa zisa societate normala, am inceput sa descopar aici, acasa, o lume noua. E drept ca o societate civilizata inseamna istorie, traditie, cultura etc…Istoria aici este inca tanara, are doar 500 de ani, doar este Lumea Noua, nu? Cu toate ca sunt adoptat de acest oras de doar doi ani de zile, ma simt acasa. Cand spun acasa, inseamna o accelerare a pulsului cardiac, un sentiment placut ce iti inunda toate simturile.  Simt deja mirosul St. Laurent-ului, vad deja St. Catherine-ul plin de oameni zambitori iesiti la “serata” vorbind in toate limbile posibile, mirosul crepelor (clatite) cu ciocolata de langa Eaton Centre, mirosul shaormei de la Basha, si galagia din Irish Pub-ul de pe Bishop Avenue, unde mereu toti de acolo iti sunt cunoscuti vechi, chiar daca este prima oara cand mergi acolo. Daca vrei arta, aici este la ea acasa, cu cele putin peste 50 de muzee, din care pana acum nu am apucat sa vad decat 4, dar voi avea timp in viata asta sa vad si restul; cu cele peste 25 de teatre si cele 100 cinematografe. De cele un pic peste 300 de zile de festivaluri pe an… Nu am sa ma apuc acum sa fac turul turistic al Montrealului, sunt mii de pliante si de brosuri care se ocupa cu asa ceva. Vreau doar sa spun ca simt ca o sa ajung acasa si asta ma face sa ma simt bine. Tu cum te simti cand ajungi acasa?