Final de pauza

Dupa o pauza indelungata si plina de nimic, ma intorc la scris. Ma intorc si in romanica de altfel, nu ca as fi tinut neaparat…dar vor altii. Asadar maine doua posturi noi noute. Despre iminenta mea intoarcere in romanica si despre cum am fost invadat de columbieni.

Ace brice si carice de prin aeroport

Iar m-au surprins americanii. In timp ce ma indreptam spre aeroport, ca de obicei vinerea, ma gandeam ca plictisitii de americani or sa stea pe la ei pe acasa. Nu or sa vina toti buluc astazi la aeroport. Ca ei sunt mai panicosi de fel. De unde. Ajung in aeroport sa imi iau beletu’ si cu toate ca sunt foarte multe, ghiseele U.S. Airways full. Coada ca la carne pe vremea lu’ ala micu’. Cum care ala micu’? Impuscatu’, de! Ceasca! Hai ca te-ai prins. Cum spuneam, coada. Lunga de te lua foamea si nu alta. Asa. Spuneam ca m-au surprins. Bai nene, pai de cand cu atentatele din 11 septembrie, toata lumea stie ca nu ai voie cu foarfecute, unghere, ace, brice si carice in bagajul de mana. Imi iau beletu’ si dau sa ma indrept spre terminalul respectiv de unde imi pleaca mie avionul. La intrarea in terminal, e treaba cu controlul si cu scanarea organelor. Fix pe culoarul de stateam eu la coada sa ma controlez, doua pustoaice de fo’ 200 de ani impreuna, au ramas blocate cu ala de te vamuieste controleaza. Ele suparate rau ca de ce le confisca trusa de manichiura si sticla de apa. Saracu angajat TSA (asa se numesc astia de te controleaza, am vazut eu pe ecuson   ) le tot explica ca astea sunt regulile si nu are ce sa faca. Acum cinstit vorbind, o mamaica de 100 de ani si zbarcita ca doua smochine la un loc, chiar si sa fi fost antrenata de Mossad sau de Al-Qaeda, ce putea ea sa faca cu o unghera intr-un avion de 150 de persoane? In fine. Dupa ce am pierdut fo’ juma’ de ora sa fac check-in-ul, am mai stat inca 40 de minute dupa doua carcase ambulante, sau cum ar spune un amic, d’astea de in copilarie se jucau in Cretacicul superior, intru in fine in aeroport. Norocul meu ca intotdeauna ajung devreme.

Maxima de luni

Astazi despre om. Un nene, parca Blaise Pascal, am auzit eu de el la fizica prin liceu a zis asa :”Tot raul uman vine din incapacitatea omului de a sta nemiscat intr-o camera”. Si ca sa-i dam dreptate lu’ nea Pascal asta, iote ce a iesit.

Mortul din lift

M-am gandit mult daca sa postez intamplarea din week-end. Pana la urma se  intampla o data in viata, aici s-ar putea de mai multe ori, pentru mine a fost oarecum ciudat. Ia uite ce s-a intamplat:

Sambata noaptea, ma aflu in Charlotte, si dupa iesirea de rutina la “barul din colt” cu colegii de la Alliance Plastic, ma intorceam la hotelul ce imi este casa pana vineri. Dupa ce parchez, incep sa caut cartela magnetica. O gasesc in timp ce intru in holul hotelului. Dau sa schimb doua vorbe cu receptionista, o negresa buna, dar buna rau frate. Numai ca nu prea o duce “glagoria”, dar ce conteaza, e buna. O strig sa iasa din camera ei, adica nu era la post, si sa o salut. Numai ca nu apare si ma indrept spre lift. Este la 3. Liftul. Ajunge i se deschid usile si…UN NEGRU CU TEASTA SPULBERATA, INTINS PE JOS! Prima reactie, am borat toata berea si mancarea ce cu grija ma infruptasem la un moment dat. Banuiesc ca reactia a fost normala, nu m-am prea intalnit cu morti prea des in viata asta. Dupa ce imi mai revin, ma uit din nou la lesul din lift si simt ca sunt cumva impietrit. Reusesc sa ma misc si dau sa sun la 911. Imi aduc aminte ca eu nu am incarcatorul pentru telefon cu mine si in concluzie nu am telefon. Sar pe biroul receptionerei si sun de la receptie.  Sa mai spus ca ma trezisem din ameteala spontan? E de prisos. Imi raspunde dispecera, asa le cheama cred, si o anunt ca este un cadavru in lift. Ii dau adresa, imi spune sa fiu calm si sa nu plec de acolo pana nu vin politia. A trecut 3 minute. Dupa ceas. Au venit 4 masini de politie (cu una m-am plimbat si eu) doua de pompieri si o salvare. Dupa ce politistii si-au intins scotch-ul galben cu “Police, do not cross, crime investigation”, eu stateam pe un fotoliu in holul hotelului asteptand pe baietii de la criminalistica lor. Intre timp a aparut si receptionera, care fusese la tonomatul de bauturi care este la etajul doi. Au pus-o si pe ea langa mine si tot schimband noi ceva vorbe, vad cum apar niste doi insi si o ea si se apuca sa faca poze si sa culeaga probe, zic eu. Asta cu probele o stiu de la CSI! Unul dintre nenea cu pozele vine la mine si ma intreaba de vorba. Abia dupa vreo 15 minute de palavrageala ma intreaba cum s-a intamplat. Eu, care ma spovedisem cu cine sunt, ce caut acolo si cat stau, ma uit buimac la el si il intreb “ce sa se intample?” Imi spune despre mort. Aaaa, mortul! Pai cum sa se intample, am chemat liftul si liftul a venit cu el. S-au deschis usile si l-am vazut intins pe jos si cu creierii peste tot. Gata. Au urmat jdemii de intrebari, printre care cum ca daca am vazut pe cineva “suspect”, auzi la el, in timp ce veneam spre hotel din parcare. Imi spune ca asta este tot, numai ca atunci cand am timp sa trec pe la sectie, si imi da o adresa, sa dau cu presupusul. Niste “paper work” imi spune. Ii spun ca vreau sa termin acum ca oricum este dimineata deja, se facuse in jur de 5 dimineata. Ma ia cu masina lui si ma duce la sectie. Paper worku’ a durat nici mai mult nici mai putin de doua ore. Fix. Il anunt ca plec pe data de 16 inapoi in Canada, dar ma voi intoarce pe 19, asa ca daca mai are nevoie ma va gasi la acelasi hotel. Imi da o carte de vizita cu numele de Detectiv la Departamentul Crime, auzi tu. Ma aduce inapoi la hotel, si imi ureaza o duminica placuta. Asta daca mai era cazul. E drept ca nu am mai putut dormi dupa aceea. Si acum cand ma urc in lift ii vad teasta lu’ ala intinsa pe toti peretii. Dar asta e, numai martor la crima nu fusesem. Acum ca am facut-o si pe asta, ma intreb, ce urmeaza?

Iar aventuri la consulatul romaniei la Montreal

Speram sa nu mai scriu despre romania si demnitarii jegurile ei. Dar… Jupanesei i-a expirat pasaportul. Concluzie, stiind procedurile consulare, mers la consulat facut procura pentru terta persoana din romanica. Platit 55$. Inainte sa trimit procura vorbesc cu al meu var (terta persoana) si imi spune ca DOBITOCII au schimbat procedurile de eliberare a pasapoartelor. Adica Jupaneasa acum este obligata sa mearga in jegul de tara ca sa isi faca pasaport. Un roman ce traieste in afara tarii, si din pacate are inca nevoie de pasaportul romanesc, trebuie sa plateasca din banii lui drumul pana in romania pentru un jeg de pasaport. Chiar daca este expirat, pasaportul nu romanul, i se va da de la consulat o hartoaga valabila o luna de zile (omului nu pasaportului) prin care poate ajunge in jegul de tara. Acest titlu de calatorie te costa 95$!!!! Dupa aceea, ajuns in tara, ar trebui sa-si faca pasaportul. Asta daca mai vrea sa se intoarca acasa. Deci cu alte cuvinte pasaportul romanesc va ajunge sa coste aproximativ 2ooo$. Gata. Ma duc la biserica si dau acatiste (asa se spune parca) si ma rog sa-i vad pe toti facatorii astia de bine in geam la Rahova si la Jilava, sa apuce sa manance ce am sa le duc eu. Le transmit un calduros HUUUOOOOO!

LE  Astazi dupa ce mi-am bagat si scos la telefon cu consulatul roman de la Montreal, mi s-a explicat ca ar mai fi o varianta totusi. Si anume aceea de a-ti face pasaportul prin consulat. Durata?  Intre 120 si 150 de zile. Lucratoare. Am incheiat cu acelasi mesaj calduros HUUUOOOO!