Sunt nervos, fericit, mandru, frustrat, agitat, simt ca zbor. Simt ura, simt iubire. Multa iubire. Imi vine sa-mi strig fericirea pe strazi. Amalgamul de sentimente ce le poate trai un om intr-o viata, ma napadesc si ma fac sa ma mir de simtirile mele. Ma simt ca un caine in cusca. Mai am de asteptat doar 28 de ore. Atat. Dintr-o prostie si din cauza unui orgoliu prostesc, mi-au fost rapiti, doi ani opt luni si doua zile din viata. Mai sunt doar 28 de ore, si am sa pot spune ca voi simti fericirea. Din nou. Pentru totdeauna. Va astept cu drag, Miracolele mele.
Arhiva pentru februarie, 2009
American red cross
Publicat februarie 27, 2009 Locuri 4 CommentsTags: american red cross, donare, sange
Heeeeii! E vineri. Si daca este vineri dupa amiaza ma aflu, desigur, in aeroportul din Charlotte. Neavand ce face timp de fo’ doua ore, incep sa bananai. Bananaid eu asa de unul singur, in speranta de a gasi ceva, ceva ce nu cautam, dar speram totusi sa gasesc un “ceva” sau un “orice”. Si dintr-o data, mare anunt mare cu fete fluturas cu ochi de iepuras, fix ca la Groparu’, ca se exista un birou de donare de sange a lu’ american red cross. Si stau eu si ma scarpin de vreo doua ori prin partile capului, si imi zic ca nu o fi rau sa dau o leaca din sangele meu la astia de faceau voluntariat. Adica voluntariatul era doar de a lua sange. Ce faceau cu el dupa aceea, as cam banui eu, dar nu prea sunt sigur. Dupa ce am completat un adevarat volum de intrebari, ma duc sa ma donez. O do’nsoara ce doar era imbracata in asistenta, nu stiu si daca avea ceva scoli pe tema asta, dar oricum, mai de mult stiu sigur ca facea parte din fanteziile mele. M-a interpelat cu niste termeni medicali ce in engleza mea de balta, chiar sunau a limba straina. Dupa ce m-am asezat pe un pat, vine tanti asta de o visai cand eram mic, si imi baga in vena, o drena ce se termina intr-o punga de perfuzie. Si uite asa ma pagubi, cu acordul meu, de fo’ juma de kil de sange. Dupa ce am fost gata secat, o alti tanti ce de asemeni a facut parte din fantasmele mele de cand eram mic, m-a luat deoparte sa imi puna mie numele pe nu stiu cate hartii…ca sa se vada lumea cine a sangerat degeaba. Ho mamica!!!, i-am spus eu in engleza mea neaosa. Lasa-ma si neaparut in toate fituicile de pe la voi. Am eu unde sa imi fac reclama singur si sa ma bat cu pumnii in piept ca mi-am dat sangele pentru poporul american. Iote, fix aici pe bloaga. Mama voastra de americani!
Astazi, toata ziua sunt la ora sexuala. Exceptand perioada in care trebuie sa ajung la aeroport. In rest sunt in ora mea sexuala. De ce? Pentru ca MA FUTE O LENE!!!!!!
In speranta educarii adolescentelor din romania, cititi ce a scris baiatul asta. Nu sunt eu de acord cu toate ce le zice el, dar ideea conteaza.
Tot despre oscaruri
Publicat februarie 23, 2009 Din putul gandirii 3 CommentsTags: indieni, oscar, regizor
Toata lumea a scris despre Oscar-uri astazi. Ce ar mai fi de spus? Pai cum sa nu fie nene? Chiar nimeni nu a vazut ca la anuntarea premiului pentru cel mai bun film, s-a intunecat scena? Adicatelea, dupa ce ca indienii sunt foarte multi, da’ multi rau nu asa, s-au mai urcat si toti aia de jucasera in film pe scena. Saracii actori din primele randuri si-au luat posetele in brate cand s-a intunecat. Aia de faceau poze, cand au ajuns acasa au constatat ca au facut de fapt negative! Baietii de la lumini cereau disperati cateva reflectoare in plus. MC-ul vroia sa faca inchiderea spectacolului dar nu realiza pe unde este filmat in bezna de pe scena. Pana la urma tot regizorul, saracu’, i-a linistit spunandu-le ca oricum se termina. Pot sa stinga luminile deja. Si le-au stins





comentarii recente