Nu ma asteptam sa se intample asa ceva. Este a cincea oara cand vin in Trois Riviers cu job-ul. Treaba mea fiind sa cresc productivitatea muncii atat cantitativ cat si calitativ. In urma rezultatelor neasteptat de bune avute in State, ma asteptam ca aici sa fie floare la ureche. Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la mall 
, am reusit sa imi pun toata lumea in cap. Drept urmare, dupa sedinta de marti avuta cu nea manageru’ de operatiuni, adicatelea seful meu direct, si soldata cu doar 12 concedieri, nu ma mai uraste nimeni. Poate un pic Plant Managerul de aici, dar o sa-i treaca. Asa mult mi-a placut fata lui cand seful meu i-a spus: “trebuie sa aducem oameni noi”. Tinea asa mult la columbienii lui (despre columbieni este vorba, pe ei trebuia sa-i trainuiesc si ceva quebecosi) ii trata ca pe copiii lui. Acum se pare ca au devenit orfani de tata 
. Imi place sa cred ca nu sunt chiar “lupul cel rau”, dar avem niste standarde si niste indici de productie. Atata timp cat putem schimba ceva, de ce sa nu o facem? Numai ca lumea nu prea gandeste pe aici la fel. Va trebui sa ma obisnuiesc…sau sa-i obisnuiesc .
Arhiva pentru martie, 2008
Nu stiu ce simt altii la aceasta piesa, dar pe mine ma furnica… Poate am iar o stare “diferita” fata de altii…dar sunt fericit ca pot asculta aceasta piesa.
Atatea zile au trecut de cand m-am lasat de fumat. Spre surprinderea mea, am gasit aici http://allencarr.com/central/, un nene care iti ia 490$ daca te duci la el la seminar si te invata cum sa te lasi de fumat. Daca chiar face bani din asta, pai cei care inca fumeaza si ii cer ajutorul si nu se lasa, ar trebui sa se gandeasca la frumosul lucru care ti se poate intampla ca fumator…CANCERUL!!! Este drept ca atunci cand am renuntat m-am gandit ca sunt un model foarte prost pt fetitele mele, si in al doilea rand… e asa frumoasa viata asta, incat nu vreau sa o mi-o curmez asa repede. Tinand cont ca am fumat cam 22 de ani, sunt sigur ca am batut deja cateva cuie la “costumul de fag, pal, paltin” sau din ce dracu s-or face cosciugele. Dar ma simt deja super bine si sunt ferm convins ca am facut cel mai bun lucru pe anul acesta.
Pe blog-ul lui, Tudor Chirila a initiat un joc. Se numeste 21 de cuvinte. Daca va intereseaza intrati aici http://tudorchirila.blogspot.com/2007/03/21-de-cuvinteciteste-si-da-mai-departe.html
Am ales sa intru si eu in acest joc…
copii, Ana, iubire, casa,fericire, liniste, mare, libertate, dorinta, zambet, inocenta, vara, verde, emotie, vis, alb, pur, lumina, nostalgie, romantic, nemurire
Ma incearca niste sentimente stranii…nu am devenit eu acum mai profund si nu o sa scot chestii din ” putul gandirii”. L-am ascultat pe Tudot Chirila acum ceva timp si a trebuit sa ii dau dreptate. De cand sunt aici am auzit numai despre divorturi in asa zisa “comunitate romaneasca”. Oare am uitat sa iubim? Poate ca nu, sau cel putin in cazul meu stiu ca nu este asa. Iubirile se consuma prea repede, devenim niste “professionals” cu zi ce trece. Acea scanteie ce pe ai nostrii i-au tinut o viata intrega unul langa celalalt, la noi dureaza cat viata unui bat de chibrit. Daca incerci sa fii romantic lumea te eticheteaza (fatalau, muieratic si probabil ca sunt o multime, dar nu imi aduc aminte acum si nici nu am chef sa stau sa le gasesc). Este mai importanta cariera sau ce dracu om face noi toata ziua la servici decat sa spui cat mai des te iubesc si sa arati ca cea/cel de langa tine este aerul de care ai nevoie sa supravietuiesti, este apa vie ce te tine in viata… Poate chiar sunt melancolic acum, dar…nu inteleg de ce trebuie sa iubim la fel cum scriem mail-urile. Oare de vina sa fie tehnologia? Ma cam indoiesc si totusi poate fi o explicatie. Oare de ce iubim la foc automat? Simtim nevoia de iubire doar ca sa ne tina in viata precum mancarea? Cam multe intrebari fara raspuns…
comentarii recente